Home » Articole » RO » Artă » Literatură » Procesul » 032 Procesul – Omul de afaceri Barbu – Renunţarea la avocat – Procesul omului de afaceri

032 Procesul – Omul de afaceri Barbu – Renunţarea la avocat – Procesul omului de afaceri

postat în: Procesul 0

Procesul

Ion se întoarse, omul de afaceri abia îl observase întrucât se pregătea să se ridice.

Rămâneţi unde unde sunteţi„, spuse Ion și trase un scaun lângă el. „Sunteţi fost un client al avocatului de o lungă perioadă de timp?” întrebă Ion.

Da„, spuse omul de afaceri, „de foarte mult timp.”

De câţi ani vă reprezintă, atunci?” întrebă Ion

Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi„, spuse omul de afaceri, „el este avocatul meu în afaceri – cumpăr şi vând cereale – este avocatul meu de afaceri de când am început afacerea, cu aproximativ douăzeci de ani în urmă, dar poate vreţi să întrebaţi de propriul meu proces, el mă reprezintă în acest caz de când a început, de peste cinci ani. Da, mai bine de cinci ani„, adăugă el, apoi, trăgând o servietă veche,”am scris totul aici; pot să vă spun datele exacte, dacă doriți. E atât de greu să-mi amintesc totul. Probabil că procesul meu de mult mai mult timp, a început la scurt timp după moartea soției mele, și aceasta s-a întâmplat cu mai mult de cinci și jumătate în urmă.” Ion se mută mai aproape de el.

Deci, avocatul se ocupă şi de probleme legale de afaceri obișnuite, așa-i?” întrebă el. Această combinație de afaceri penale și comerciale părea surprinzător de liniştitoare pentru Ion.

Oh, da„, spuse omul de afaceri, și apoi șopti, „Se spune chiar că e mai eficient în jurisprudență decât este în alte probleme.” Dar apoi păru să regrete că spusese acest lucru, și puse mâna pe umărul lui Ion și spuse, „Vă rog să nu mă spuneţi, vă rog.” Ion îl bătu pe coapsă ca să-l liniștească, și zise,

Nu, eu nu trădez oamenii.

Poate fi atât de răzbunător, veți vedea„, spuse omul de afaceri.

Sunt sigur că nu va face nimic împotriva unui astfel de client fidel ca dimneavoastră„, spuse Ion.

Oh, nu se ştie„, spuse omul de afaceri, „atunci când se supără nu contează cine este, și, oricum, nu îi sunt cu adevărat credincios.

Cum aşa?” întrebă Ion.

Nu sunt sigur că ar trebui să vă vorbesc despre asta„, spuse omul de afaceri ezitant.

Cred că va fi în regulă„, spuse Ion.

Ei bine, atunci„, spuse omul de afaceri, „vă voi spune câte ceva despre asta, dar va trebui să-mi spuneţi şi dumneavoastră un secret, aşa putem să rămânem solidari faţă de avocat.

Sunteţi foarte grijuliu„, declară Ion, „dar am să vă spun un secret care vă va convinge cu uşurinţă. Acum spuneţi-mi, în ce fel aţi fost infidel avocatului?

Am …„, spuse omul de afaceri ezitant, și pe un ton ca și cum ar fi mărturisit ceva dezonorantă, „Am mai angajat şi alți avocați în afară de el.”

Asta nu e atât de grav„, declară Ion, un pic dezamăgit.

Este, aici„, spuse omul de afaceri, care avusese unele dificultăți de respirație când făcuse mărturisirea, dar acum, după comentariul lui Ion, începu să capete mai multă încredere. „Aşa ceva nu este permis. Și în niciun caz nu este permis să angajezi avocați mărunţi când ai deja unul bun. Și eu exact asta am făcut, în afară de el am angajat cinci avocaţi mărunţi.

Cinci!” exclamă Ion, uimit de acest număr, „Cinci avocați în afară de acesta?” Omul de afaceri dădu din cap.

Negociez chiar cu un al șaselea avocat.

Dar de ce aveţi nevoie de atât de mulți avocați?” întrebă Ion.

Am nevoie de toţi„, spuse omul de afaceri.

Vreţi să-mi explicaţi de ce?” întrebă Ion.

Cu plăcere„, spuse omul de afaceri. „În primul rând, nu vreau să pierd procesul, aceasta este evident Asta înseamnă că nu trebuie să neglijez nimic care ar putea fi de folos pentru mine. Chiar dacă nu există decât foarte puține speranțe referitor la un anumit lucru care ar putea fi de folos, nu îmi permit să renunţ la el. Deci tot ce am avut am cheltuit cu procesul. Mi-am scos toți banii din afacerile mele, de exemplu birourile pentru afacerea mea ocupau aproape un etaj întreg, dar acum tot ce am nevoie este o cameră mică în spate unde lucrez cu un ucenic. Nu doar banii ni-au creat probleme, desigur, a contat mult mai mult faptul că nu am mai axtivat în afaceri ca până atunci. Dacă vrei să faci ceva pentru proces nu mai prea mult timp pentru nimic altceva.

Deci, şi dumneavoastră lucraţi la proces?” întrebă Ion. „Este exact aspectul despre care vreau să aflu mai multe.

Nu pot să vă spun prea multe despre asta„, spuse omul de afaceri, „la început am încercat să fac asta, dar a trebuit să renunţ curând. Pierzi prea mult timp, iar asta nu e de prea mare folos. Şi se întâmplă să fie aproape imposibil să lucrezi acolo la proces și să mai faci şi afaceri, cel puțin pentru mine aşa a fost. E un stres mare chiar şi numai să stai acolo şi să aştepţi. Știţi cum este aerul în aceste birouri.

De unde știţi că am fost acolo?” întrebă Ion.

Am fost în sala de așteptare când aţi trecut pe acolo.

Ce o coincidență!” exclamă Ion, total absorbit și uitând cât de ridicol i se păruse omul de afaceri mai devreme. „Deci, m-aţi văzut! Aţi fost în sala de așteptare, când am trecut prin ea. Da, am trecut prin ea o dată.

Nu este o coincidență atât de mare„, declară omul de afaceri, „Eu sunt acolo aproape în fiecare zi.

Probabil că va trebui să merg şi eu destul de des pe acolo acum„, spuse Ion, „deși nu mă pot aștepta să fiu tratat cu același respect cum am fost atunci. Toți s-au ridicat pentru mine. Trebuie să fi crezut că sunt un judecător.

Nu„, spuse omul de afaceri, „am salutat pe aprod. Am știut că dumneavoastră sunteţi un inculpat. Acest tip de știri se răspândesc foarte repede.

Deci știaţi deja„, spuse Ion, „felul în care m-am comportat trebuie să vi se fi părut foarte arogant. M-aţi criticat pentru asta după aceea?

Nu„, spuse omul de afaceri, „dimpotrivă. A fost doar prostie.

Ce vreţi să spuneţi prin ‘prostie’?” întrebă Ion.

De ce mă întrebaţi despre asta?” spuse omul de afaceri, puţin iritat. „Se pare că încă nu cunoaşteţioamenii de acolo și s-ar putea să îi judecaţi greșit. Nu uitaţi, în cadrul procedurilor de acest gen există întotdeauna o mulțime de lucruri diferite despre care se discută, lucruri care pur şi simplu nu pot fi înțelese doar pe cale rațională, oamenii ajung să fie prea obosiţi și distraşi de cele mai multe lucruri, și așa se ajunge la superstiție. Vorbesc despre ceilalți, dar nici eu nu sunt mai bun. Una dintre aceste superstiții, de exemplu, este că puteți afla multe despre rezultatul cazului unui inculpat uitându-te la faţa lui, în special la forma buzelor. Există o mulțime care cred aceasta, și au spus că pot vedea din forma buzelor dumneavoastră că veţi fi găsit cu siguranţă vinovat foarte curând. Repet, toate acestea sunt doar o superstiție ridicolă, și în cele mai multe cazuri este complet infirmată de fapte, dar când trăieşti în acea societate este greu să îţi reprimi convingerile de genul ăsta. Ca să vedeţi doar cât de mult efect poate avea superstiția. Aţi vorbit cu unul dintre ei acolo, nu? Abia a reuşit să vă dea un răspuns. Există o mulțime de lucruri acolo care te pot face să fii confuz, desigur, dar unul dintre ele, pentru el, a fost buzele dumneavoastră. Ne-a spus totul mai târziu, a crezut că vede ceva la buzele dumneavoastră care ar arăta că el însuşi va fi condamnat.

La buzele mele?„, întrebă Ion, scoţând o oglindă din buzunar și examinându-se. „Eu nu văd nimic special la buzele mele. Dumneavoastră vedeţi?”

Nici eu nu văd„, spuse omul de afaceri, „nimic.

Acești oameni sunt atât de superstițioși!„, exclamă Ion.

Nu tocmai asta v-am spus?„, întrebă omul de afaceri.

Înseamnă că staţi mult timp împreună, schimbând opinii între voi?„, spuse Ion. „Eu am stat complet deoparte până acum.

Ei nu petrec în mod normal mult timp împreună„, spuse omul de afaceri, „ar fi şi imposibil, sunt atât de mulţi. Și nu au prea multe în comun. Dacă un grup dintre ei crede vreodată că au găsit ceva în comun, curând se dovedește că au greșit. Nu e nimic care se poate face în grup în ceea ce priveşte instanța de judecată. Fiecare caz este examinat separat, instanța este foarte minuțioasă. Deci nu se poate rezolva nimic prin formarea unui grup, doar uneori câte un individ va obţine ceva în secret; și doar aşa pot afla şi ceilalți despre el. Nimeni nu știe cum s-a întâmplat. Deci nu are niciun sens comuniunea, te întâlnești cu oameni când şi când în sălile de așteptare, dar nu vorbim prea mult acolo. Credințele superstițioase au fost stabilite cu mult timp în urmă și s-au răspândit toate de la sine.

Am văzut pe acei domni în sala de așteptare„, spuse Ion, „părea atât de inutil pentru ei să aștepte în acest mod.

Așteptarea nu este inutilă„, spuse omul de afaceri, „este inutilă doar dacă încerci să interferezi personal. Tocmai v-am spus că am cinci avocați pe lângă acesta. Aţi putea crede – m-am gândit şi eu la început – aţi putea crede că aș putea lăsa totul în întregime pe mâna lor acum. Asta ar fi cu totul greșit. Pot să las pe mâna lor mai puțin decât atunci când aveam doar unul. Se pare că nu înțelegeţi asta, nu-i așa?

Nu„, spuse Ion, și pentru vorba omului de afaceri, care vorbea prea repede, puse mâna pe el pentru a-l liniști, „dar aş vrea doar să vă rog să vorbiți un pic mai lent, multe din acestea sunt lucruri foarte importante pentru mine, iar eu nu pot urmări exact ceea ce spuneţi.

Aveţi dreptate să-mi amintiţi aceasta,” spuse omul de afaceri , „sunteți nou pentru toate acestea, un junior. Procesul dumneavoastră are șase luni, nu-i așa? Da, am auzit despre asta. Ce caz nou! Dar m-am gândit deja la toate aceste lucruri de nenumărate ori, pentru mine sunt cele mai evidente lucruri din lume.

Trebuie să fiţi bucuros că procesul dumneavoastră a progresat deja până acum, nu?„, întrebă Ion, nu dorea să întrebe direct cum mergea procesul, dar nu primi niciun răspuns clar, oricum.

Da, lucrez la procesul meu de cinci ani„, spuse omul de afaceri cu capul plecat, „nu a avansat cu nimic.” Şi tăcu pentru o vreme. Ion asculta să vadă dacă nu cumva Leni se întorcea. Pe de o parte el nu vroia să vină înapoi prea curând, avea încă multe întrebări de pus și nu vroia să-l găsească în această discuție intimă cu omul de afaceri, dar pe de altă parte îl irita faptul că stătea atât de mult timp cu avocatul când Ion era aici, cu mult mai mult decât era nevoie să-i dea supa. „Încă îmi mai amintesc exact,” începu de afaceri din nou, și Ion îi acordă imediat atenția lui deplină, „când cazul meu era la fel de nou aşa cum este al dumneavoastră acum. Am avut numai pe acest avocat în acel moment, dar nu am fost foarte mulţumit de el.” Acum voi afla totul, gândi Ion, dând din cap viguros ca și cum ar putea încuraja astfel omul de afaceri să spună tot tot ce ştia. „Cazul meu,” continuă omul de afaceri, „nu se mișcă deloc, au existat unele audieri care au avut loc și m-am dus la fiecare dintre ele, am adunat materiale, am înaintat toate evidenţele mele în afaceri instanței – mai târziu am aflat că a fost complet inutil -. M-am tot dus la avocat și a depus şi el diverse documente în instanță…

Diverse documente?” întrebă Ion.

Da, așa este„, spuse omul de afaceri.

Asta e foarte important pentru mine„, spuse Ion, „în cazul meu că încă se lucrează la primul set de documente. El încă nu a făcut nimic. Văd acum că m-a fost neglijat destul de rușinos.

Pot fi o mulțime de motive corecte pentru care primele documente încă nu sunt gata„, declară omul de afaceri, „și oricum, s-a dovedit mai târziu că cele prezentate de el pentru mine au fost în întregime fără valoare. Am citit chiar unul dintre ele, unul dintre oficialii de la instanță mi-a fost de foarte mare ajutor. Era foarte erudit scris, dar nu spunea de fapt nimic. Mai presus de toate, erau o mulțime de cuvinte în latină, pe care eu nu le pot înțelege, apoi pagini întregi de apel la modul general către instanţă, apoi o mulțime de lingușiri pentru anumiţi judecători, nu îi spunea pe nume pe aceștia, dar oricine familiarizat cu instanța este în măsură să ghicească cine erau, apoi se lăuda singur acolo unde se umilea în fața instanței într-un mod de-a dreptul câinesc, șio mulţime de examinări de cazuri considerate a fi similare cu al meu. Deși, în măsura în care am putut să le citesc, aceste cazuri erau expuse cu foarte mare atenţie. Acum, nu vreau să critic activitatea avocatului cu toate acestea, iar documentul pe care l-am citit a fost doar unul dintre multe altele, dar chiar și așa, şi asta e ceea ce aş vrea să spun, la acel moment nu am putut vedea absolut niciun progres în procesul meu.

(Traducere şi adaptare după Der Process, de Franz Kafka)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *