» » » » » » 15. Idiocraţia – Învoiala

15. Idiocraţia – Învoiala

postat în: Idiocraţia, Știri | 0

StradaIon se opreşte un moment, cu răsuflarea tăiată. Priveşte în sus şi recunoaşte un panou familiar – reclama cu Ţigările Marlbent. Atunci vede şi boxa sa, aruncată prin fereastra spartă a apartamentului Namilei.

Acesta stătea în faţa televizorului în balansoarul său, strângând cu putere şi muşcând cu poftă dintr-un tub gigant pe care scria MÂNCARE. La televizor, prezentatorul anunţa cu emfază: „Sunteţi în Reţeaua Masturbării, cea mai bună reţea din ultimii 300 ani!” Namila se strâmbă. Se aşază mai comod în balansoar pentru a savura emisiunea TV. Plăcerea îi este întreruptă de o puternică bătaie în uşă.

– „Pleac’ de-aici! Dispari!”

Bătăile în uşă continuă. Namila se ridică supărată şi deschide uşa. Ion intră şi trânteşte uşa în urma lui, privind în jur cu teamă.

– „Hei, ieşi dracu’ afară!”

Ion:

– „Nici vorbă! Tocmai m-ai băgat la închisoare, nevinovat!”

– „Păi da… mi-ai spart casa.”

– „Da, da… Puteam să te exclud din baroul avocaţilor. Aşa ai fi ajuns şi tu la închisoare pentru că nu ai mai fi avut bani.”

Namila pare speriată.

– „Zău?”

Ion:

– „Ok, uite ce e, eşti singura persoană pe care o cunosc. O să mă ajuţi.”

– „Şi ce vrei să fac?”

– „Păi, m-am gândit – sunt peste o mie de ani de când cineva a inventat călătoria înapoi în timp. Adică, cred că era foarte aproape. Era ceva cu Einstein, cam aşa ceva?”

– „Aa?”

– „Ştii tu, un fel de maşină a timpului?”

– -„Ăăăăăăă…”

Ion se uită în jur, mutându-şi privirea de la faţa Namilei la tubul de „Mâncare” şi la televizor. Se lasă să alunece în jos pe perete.

– „Cred că nu sunt prea multe şanse.”

Namila:

– „Aa, nu, au o maşină a timpului.”

– „Zău? Eşti sigur? Mă poate duce înapoi în 2012?”

– „Aha, da’ e foarte scump şi sparge toate barierele temporare. pentru că a fost făcut de nişte tipi cu mult timp în urmă.”

– „Nu-mi pasă, trebuie să mă duci acolo.”

– „Auzi, de acord cu tine, da’ tu nu ai fost trimis la închisoare fiindcă nu aveai bani?”

Ion este în încurcătură. Deodată, îi vine o idee:

– „Ok, ce zici de asta? Tu mă duci la maşina timpului, şi când oi ajunge eu înapoi acasă, deschid un cont de economii pe numele tău. După o mie de ani, vei avea în cont miliarde!”

Namila se uită inexpresiv la Ion, care continuă:

– „Datorită dobânzilor acumulate. Vei avea în contul ăla miliarde de lei!”

– Îmi plac banii. Câte miliarde voi avea?”

Ion inventează la repezeală:

– „Ăă, cam zece!”

– „Maşina timpului costă 20 de miliarde.”

– „Bine, atunci… 30! 30 miliarde de lei!”

Namila rumegă ideea:

– „Dacă aveam 30 şi maşina timpului costă 20… Cât e minus 20 din 30?”

Ion caută un răspuns cât mai profitabil:

– „Este, ăăă… Aşa, face 80 miliarde lei. Ăsta ar fi un grandios minus.”

– „Aha. Îmi plac banii.”

Se aude o bătaie puternică în uşă:

– Poliţia! Deschide uşa! Căutăm un evadat, pe numele „Nu Sunt Sigur”!”

Namila se uită la Ion, apoi la uşă nefiind sigur ce să facă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *