» » » » » » 25. Idiocrația – Arestarea

25. Idiocrația – Arestarea

postat în: Idiocraţia | 0

Protest

Ion se trezeşte, se duce la fereastră şi aruncă o privire spre Parcul Rozelor. Nimic nu se schimbase în aspectul plantelor. Aspersoarele încă mai funcţionau stropind cu apă în jurul lor, dar iarba era în continuare arsă de Soare. Ion pare puţin îngrijorat.

-„Rahat!”

* * *

În aripa oficială a Prefecturii, paznicii îl conduc pe Ion în sala de şedinţe. Dă cu ochii de Dinu care venea din sens opus, la braţ cu două dame de companie.

-„Hei, omule, puicuţele astea nu au văzut niciodată cum arată Prefectura din interior. Doamnelor, acesta este Secretarul Nu Sunt Sigur!”

Una din damele de companie, languros:

-„Ooooh… Te-am văzut la TV.”

Ion:

-„A, da… Dinule, pot să-ţi vorbesc o secundă?” Către paznici: „Scuzaţi-mă o secundă. Asta e, ăă, strict secret, chestii tehnice legate de culturi.” Ion îl trage pe Dinu deoparte, vorbindu-i în şoaptă: „Dinule, trebuie să îmi desenezi o hartă mai bună.”

-„Să desenez? O am de la Departamentul Hărţi al OmniSev.”

-„Avem nevoie de una mai bună, sau mai bine spune-mi mie unde se găsesc. Repede.”

-„Sînt cam ocupat cu puicuţele astea.”

-„Bani, Dinule, îţi aminteşti?”

-„Ah, da. Bine. O să mă descurc rapid.”

Dinu se îndreaptă spre damele de companie dezbrăcându-se din mers. Ion îi întoarce spatele cu dezgust.

Membrii conducerii prefecturale aleargă spre Ion, panicaţi. Comandantul Armatei:

-„Rahat! Totul se duce de râpă!”

Preşedinta Tribunalului:

-„Am contactat conducerea firmei Ponsanto prin telefon, sunt supăraţi rău! Vino-ncoa’, repede!”

Ion ajunge în sala de şedinţe unde membrii conducerii prefecturale sunt adunaţi în jurul unui videofon, vorbind cu conducerea Ponsanto, panicaţi. În afara clădirii se aud protestele oamenilor adunaţi în stradă. Din când în când, câte o sticlă de plastic goală şi resturi de mâncare lovesc în fereastra sălii de şedinţe.

Şeful Ponsanto:

-„Ce s-a întâmplat?!”

Ion:

-„Ah… Păi, am început să udăm plantele cu apă.”

Şeful Ponsanto:

-„Nu despre asta vorbesc.” Arătând spre ecranul unui calculator, surexcitat: „Vânzările noastre au scăzut, toate. Sunt la pământ! Stocul e zero şi calculatorul a concediat pe toată lumea!”

Preşedinta Tribunalului:

-„Rahat! Aproape toată lumea de aici lucrează pentru Ponsanto!”

Şeful Ponsanto:

-„Nu mai lucrează! Iar calculatorul spune că toată lumea datorează bani lui Ponsanto! Toate conturile bancare sunt goale acum!”

Unul din consilieri, speriat:

-„Cred că asta face ca toată economia să fie acum la pământ!”

Şeful Ponsanto:

-„Ce ne facem?! Rahatul ăsta devine o nebunie!”

Ion, încercând să rămână calm:

-„Păi bine, ăăă… De ce nu încercaţi pur şi simplu să îi reangajaţi?”

-„Nu pot! Calculatorul nu m-ar lăsa.”

Ion:

-„Nu poţi să închizi calculatorul?”

-„Nu. Am fost şi eu concediat. Parola mea nu mai funcţionează!” Cu lacrimi în ochi: „De ce se-ntâmplă toate astea?”

Ion, reticent:

-„Păi… Probabil pentru că am schimbat sistemul cu apă, dar…”

Un consilier:

-„Vrei să spui că e greşeala ta?!”

Şeful Ponsanto:

-„Chiar, toate rahaturile astea au început când ai început să foloseşti apă!”

Ion:

-„Uite ce e, nu fiţi îngrijoraţi. Uneori lucrurile trebuie să meargă mai rău înainte de a fi mai bine.”

Preşedinta Tribunalului:

-„Ha?”

Se aude o nouă îmbulzeală afară, de data aceasta mai aproape de fereastra sălii de şedinţă. Ion aruncă o privire pe fereastră şi vede mulţimea agitată, urlând şi aruncând cu diverse obiecte spre Prefectură. Încearcă să pară stăpân pe situaţie:

-„Hmm, trebuie să mă duc până la baie.” Iese calm din încăpere dar, imediat cum închide uşa în urma lui, o rupe la fugă. Intră în dormitor, unde dă de Nela. îi strigă cu respiraţia întretăiată:

-„Trebuie să fugim de aici. Acum.”

-„De ce, ce s-a întâmplat?”

Ion dă la o parte perdeaua, arătându-i lui Nela mulţimea dezlănţuită care strigă şi aruncă cu sticle în Prefectură. Nela.

-„Dumnezeule…”

Ion:

-„Ştiam eu! Aşa mi se-ntâmplă întotdeauna când încerc să repar ceva.”

Vâţu intră brutal în încăpere, cu paznicii după el.

-„El e. Arestaţi-l.”

Paznicii îl prind şi îl leagă de mâini. Ion strigă disperat:

-„Staţi! încercam doar să ajut!” Rugându-se: „O să dureze ceva până să dea rezultate.”

Prefectul Vâţu:

-„Păstrează-ţi deşteptăciunea ta isteaţă pentru judecată.”

Ion:

-„Judecată? Oh, nu, nu altă judecată!”

Prefectul:

-„Oh, da. Te trimit direct la Curtea Supremă!”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *