Home » Articole » RO » Societate » Cultură » Moartea » Moartea în artă » Adrian Păunescu, “Rău de moarte”

Adrian Păunescu, “Rău de moarte”

A_gloomy_coast_on_the_Gulf_of_Riga_from_the_Municipality_of_Roja_in_Latvia_looking_into_the_distance.

 Pierduta iubita de departe,
 In saptamana asta cat un veac,
 Vroiam sa imi fie rau, un rau de moarte,
 S-auzi si sa ma suni sa-ntrebi ce fac.
 
 Visam nenorocirea salvatoare
 Ce ar putea interveni-ntre noi,
 Visam sa auzi ca sunt acel ce moare
 Si tu sa incerci o cale inapoi.
 
 Ca tot ce-i rau si mi se intampla mie,
 Ajunge-n buletinele de stiri,
 Si orice om din zvonul public stie,
 Voiam sa cad, sa plangi si sa te miri.
 
 Nu mi-e prea clar daca doream chiar moartea
 Sau ma gandeam ca tu m-ai fi salvat,
 Asa precum ne inlantuieste cartea,
 Nevinovata si nevinovat.
 
 Stiind ca tot ce fac si spun se stie,
 As fi cazut pe o strada sau pe-un ring,
 De un infarct sau de-o lipotomie,
 Cu suferinta mea sa te conving.
 
 Dar daca dupa legile tacerii,
 Tu n-ai sa poti acest cosmar sa-l treci ?
 Mai bine ma opresc sa nu te sperii
 Si sa te pierd, iubita mea, pe veci.
 
 Tacuta mea iubita de departe,
 In mine insumi s-a-ntamplat ceva,
 Mi-a fost atat de rau, un rau de moarte,
 Dar nu m-am prabusit de grija ta.
 
 Din egoismul meu fara rusine,
 Ma-ntorc, iluminat si nefiresc,
 Mi-e rau, de-atata grija pentru tine,
 Si trebuie sa supravietuiesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *