» » » Alegeri în cazul dilemelor morale

Alegeri în cazul dilemelor morale

postat în: Blog, Etica | 0

O dilemă morală presupune minimum două opțiuni, conflictuale moral reciproc, de rezolvare a unei situații, și din care este obligatoriu să se aleagă una și doar una din ele (nu este posibil să se satisfacă simultan mai mult de o opțiune). Practic, orice alegere ar face, persoana respectivă încalcă una sau alta din normele morale.

În Republica lui Plato, ca răspuns la definiția lui Cefalus a justiției ca afirmarea adevărului și plata datoriilor, Socrate pune problema împrumutului unei arme de la o persoană care nu e sănătoasă mental. Dacă returnează ulterior arma acelei persoane este foarte probabil ca aceasta să facă rău altor persoane; dacă nu returnează arma, cel care a împrumutat-o rămâne cu o datorie neachitată. De aici rezultă o dilemă morală: oricum ar acționa, persoana care a împrumutat arma nu ar proceda moral.

Jean-Paul Sartre descrie în 1957 o altă dilemă morală: fratele unui tânăr a fost ucis de nemți în război, în 1940. Tânărul vrea să se înroleze în armată pentru a-și răzbuna fratele, dar pentru mama lui el este singura ei motivație, și depinde financiar de veniturile lui. Sartre vede aici un conflict moral, între devoțiunea față de mama lui și dorința de a ajuta la înfrângerea unui agresor și răzbunarea fratelui lui.

O dilemă morală de ordin mai general este cea a unei persoane suferinde, cu dureri foarte mari, care oscilează între interdicția morală a sinuciderii și durerile fizice.

Multe din aceste dileme permit totuși soluții relativ corecte. De exemplu, în cazul lui Socrate, este mai important să nu se facă rău altor persoane decât să se achite datoria.  O astfel de ierarhizare este dificil, dacă nu imposibil de realizat, în cazul dilemei lui Sartre. Walter Sinnott-Armstrong consideră astfel că, atunci când se poate stabili clar o ierarhie morală a importanței opțiunilor, dilemele respective nu sunt reale.

Majoritatea filosofilor din prima jumătate a secolului 20 (precum Kant, Mill , sau Ros) consideră că o teorie morală corectă nu ar trebui să permită posibilitatea apariției unor dileme morale reale. Opiniile recente sunt că nu se pot evita astfel de dileme, chiar dacă nu sunt de dorit.

În cazul în care fiecare opțiune a unei dileme o dilemă implică un percept moral diferit de cel al celorlalte opțiuni (precum în cazul lui Socrate), ar fi ușor de ierarhizat opțiunile dacă ar exista o ierarhizare a perceptelor morale (deși unii filosofi consideră greșită o astfel de ierarhizare a perceptelor).

Dacă două sau mai multe opțiuni ale unei dileme morale implică același percept moral care prevalează față de perceptele celorlalte opțiuni, alegerea este mult mai dificilă, dacă nu chiar imposibilă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *