Home » Articole » RO » Societate » Filozofie » Filosofia politică » Alegeri în România

Alegeri în România

Palatul Parlamentului - Consiliul UE

România alege la nivel național un șef de stat – președintele – și o legislatură. Președintele este ales pentru un mandat de cinci ani de către popor (după o schimbare de la mandatele de patru ani după alegerile din 2004). Parlamentul României are două camere. Camera Deputaților are în prezent 329 de membri (după ultimele alegeri legislative), aleși pentru un mandat de patru ani prin reprezentare proporțională a listei de partid pe liste închise. Senatul are în prezent 136 de membri (după ultimele alegeri legislative), aleși pentru un mandat de patru ani prin reprezentare proporțională a listei de partid pe liste închise.

România are un sistem multipartit, cu numeroase partide în care niciun partid nu are adesea șansa de a câștiga singur puterea, iar partidele trebuie să conlucreze pentru a forma guverne de coaliție.

La 25 noiembrie 2007, pentru prima dată, românii și-au ales reprezentanții în Parlamentul European.

Sistem electoral

Președinte

Președintele este ales într-un sistem cu două runde pentru un mandat de cinci ani. Dacă un candidat obține o majoritate de 50% + 1 din toți alegătorii înregistrați în primul tur, acesta este declarat câștigător. Dacă niciunul dintre candidați nu realizează acest lucru, atunci se va desfășura o repriză între cei doi concurenți cu cele mai bune scoruri în prima rundă. Candidatul care obține orice majoritate de voturi în turul doi este declarat câștigător.

Mandatul președintelui este de cinci ani. Între 1992 și 2004, termenul a fost de patru ani, dar a fost crescut în urma referendumului constituțional din 2003. O persoană poate îndeplini maximum două mandate, care pot fi consecutive.

Pentru a putea candida la funcția de președinte, un candidat trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie cetățean român, să aibă cel puțin 35 de ani (cel puțin în ziua alegerilor) și să nu fi ocupat funcția pentru două mandate din 1992, când a intrat în vigoare Constituția din 1991.

Parlamentarii din Camera Deputaților și Senatul sunt aleși în circumscripții electorale, prin vot universal, egal, direct, secret și exprimat în mod liber, pe baza unui sistem de liste și a candidaturilor independente, conform principiului reprezentării proporționale a listei de partide închise. Opțiunea pentru un sistem electoral identic a celor două Camere ale Parlamentului le conferă aceeași legitimitate, întrucât ambele sunt expresia voinței aceluiași corp electoral.

Cele două Camere au un număr diferit de membri: Camera Deputaților este compusă din 329 de deputați și Senatul de 136 de senatori. Această diferențiere este posibilă datorită prevederii legale a unei norme de reprezentare care diferă de la o Cameră la alta și datorită locurilor alocate minorităților naționale (un loc în Camera Deputaților pentru fiecare minoritate) și românilor care locuiesc în străinătate (4 locuri în Cameră și 2 în Senat). Astfel, pentru alegerea Camerei Deputaților norma de reprezentare este de un deputat la 73.000 de locuitori, iar pentru alegerea Senatului, a unui senator la 168.000 de locuitori..

Numărul de deputați și senatori care vor fi aleși în fiecare circumscripție se determină pe baza normei de reprezentare, prin raportarea numărului de locuitori din fiecare circumscripție la norma de reprezentare. Există 43 de circumscripții: 1 pentru fiecare județ și municipiul București și 1 pentru românii care locuiesc în străinătate. Într-o circumscripție electorală, numărul deputaților nu poate fi mai mic de patru, iar cel al senatorilor, mai mic de doi. Numărul de locuitori luați în considerare este cel existent la 1 ianuarie al anului precedent, publicat în Anuarul statistic al României. Dacă, cu cel puțin cinci luni înainte de data alegerilor, a avut loc un recensământ general, numărul de locuitori luați în considerare este cel rezultat din recensământ.

Pragul electoral este pentru partidele sau candidații care participă individual la 5% la nivel național sau 20% în cel puțin 4 circumscripții electorale și 8-10% pentru coaliții sau alianțe electorale.

Constituția României și Legea electorală acordă organizațiilor legal constituite ale cetățenilor aparținând minorităților naționale, în cazul în care acestea nu ar putea obține la alegere cel puțin un mandat de deputat sau senator, dreptul la un mandat de deputat, dacă au obținut în toată țara un număr de voturi egal cu cel puțin 5% din numărul mediu de voturi valid exprimat în toată țara pentru alegerea unui deputat.

Mandatele atribuite, în condițiile Legii alegerilor, organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților naționale se adaugă mandatelor adjuncte rezultate din norma de reprezentare.

Parlamentul European

Pentru a alege cei 32 de deputați (35 de deputați între 2007 și 2009, 33 între 2009 și 2014 și din nou din 2019), România este considerată o circumscripție unică. Sistemul utilizat este reprezentarea proporțională a listei de partid închise, cu un prag de 5% al ​​voturilor.

Alegeri locale

Pentru a alege primarii, se folosește scrutinul uninominal majoritar într-un tur. Candidatul care câștigă majoritatea voturilor este declarat ales.

Pentru funcția de președinți ai consiliilor județene, între 2008 și 2012, s-a folosit scrutinul uninominal majoritar într-un tur. Până în 2008 și din nou din 2016, președinții Consiliului Județean au fost aleși indirect de fiecare Consiliu Județean.

Pentru alegerea consiliilor locale și județene, lista partidelor închise este reprezentativă proporțională, cu un prag de 5% din voturi la nivelul circumscripției electorale (oraș, comună sau județ).

Proceduri de vot

Indiferent de tipul alegerilor, votul se face folosind hârtie și numărare manuală. Alegătorul trebuie să își dovedească identitatea folosind actul de identitate (în versiunea anterioară, buletinul de identitate) sau, din motive speciale, legitimația militară sau pașaportul. După ce semnează în lista electorală permanentă, suplimentară sau specială, i se înmânează un buletin de vot și o ștampilă pe care scrie „VOTAT AAAA TTT” (votat); AAAA reprezintă anul în care se desfășoară alegerile și TTT pentru tipul de alegeri care urmează să fie organizate: L pentru alegerile locale (inclusiv parțiale), P pentru alegerile prezidențiale, PE pentru alegerile pentru Parlamentul European, R pentru referendumuri (RVU a fost utilizat în 2007) . Pentru alegerile generale, până în prezent, nu a existat niciun indicator de tip suplimentar, deoarece i se acordă cea mai mare importanță.

Pentru alegerile locale și parlamentare, alegătorul poate vota numai la secția de votare în care are adresa permanentă (domiciliu) sau reședința temporară (flotantă) de cel puțin trei luni. Pentru alegerile locale, românii din afara României nu pot vota. Pentru alegerile parlamentare votează candidații pentru a 43-a circumscripție electorală. Pentru Parlamentul European și alegerile prezidențiale, alegătorii pot vota la o altă secție de votare decât cea de la alegerile locale și parlamentare, dar numai dacă nu se află în orașul natal în ziua votării. La următoarele alegeri legislative, alegătorii români care au reședința în străinătate vor putea vota prin poștă.

Buletinul de vot este tipărit pe hârtie de ziar, monocrom. Toți candidații (sau lista completă a candidaților) sunt enumerați într-o ordine stabilită de tipul loteriei (mai întâi partidele parlamentare, apoi partidele neparlamentare și, la final, candidații independenți), fiecare într-un dreptunghi clar desemnat care constă din numele complet al partidului, candidatul (sau lista completă) și sigla partidului. Alegătorii își exprimă alegerea prin ștampilarea în dreptunghiul partidului sau candidatului independent pentru care dorește să voteze. Pentru referendumuri se folosește aceeași procedură de vot. Fiecare dintre cele două opțiuni (DA și NU) sunt într-un pătrat de 5 × 5 cm, DA în partea de sus și NU în partea de jos, iar întrebarea votată în mijlocul buletinului de vot.

Referendumuri

Constituția României definește că un referendum poate fi apelat la:

  • suspendarea președintelui din funcție (articolul 95) sau
  • modificarea Constituției (articolul 151)

Mai mult, Constituția definește faptul că președintele României, după consultarea Parlamentului (articolul 90), poate apela la referendum pe probleme de interes național.

Au existat 7 referendumuri în România post-comunistă:

  • 2 referendumuri constituționale: în 1991 și 2003
  • 2 referendumuri prezidențiale de destituire: în mai 2007 și în 2012
  • referendum privind sistemul de vot în noiembrie 2007
  • referendum pentru reformă parlamentară în 2009
  • referendum privind definirea familiei în 2018

În martie 2019, președintele Klaus Iohannis și-a anunțat intenția de a convoca un referendum asupra justiției pe 26 mai 2019, în aceeași zi cu alegerile pentru Parlamentul European.

A existat și 1 referendum în Republica Socialistă România, 3 referendumuri în Regatul României și 2 referendumuri în Principatele Unite Române.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *