» » » » » » » » Apariţia şi dezvoltarea Orăştiei

Apariţia şi dezvoltarea Orăştiei

postat în: Istorie, Orăştie 0

Diploma andreană

În anul 1999 oraşul a împlinit 775 de ani de la prima atestare documentară, vârstă la care puţine aşezări hunedorene au ajuns. Dar cei 775 de ani reprezintă doar o verigă dintr-un trecut istoric îndelungat, al cărui început se pierde în negura vremurilor, confirmat de numeroasele urme ale civilizaţiei materiale şi spirituale descoperite pe teritoriul oraşului. Cele mai recente cercetări arheologice au scos la iveală numeroase dovezi materiale aparţinând culturii neolitice „Turdaş”, dar şi epocilor ulterioare. Descoperiri întâmplătoare au confirmat dezvoltarea unei civilizaţii romane înfloritoare. În perioada secolelor III-X comunităţile daco-romană şi apoi română au fost obligate să adopte un nou mod de existenţă , retrăgându-se în zone mai puţin accesibile, din faţa valurilor de popoare migratoare.

Anul 1224 nu coincide şi cu începuturile evoluţiei Orăştiei. Toponimul Waras dovedeşte faptul că la acea dată aşezarea se afla în plin proces de dezvoltare economică şi de cristalizare a unor structuri administrative stabile. Oraşul a început să fie înconjurat cu ziduri de apărare, dar din cauza luptelor s-a renuntat. În secolul al XV-lea Orăştia a fost arsă, dărâmată şi jefuită de patru ori de către năvălitorii turci. Ultimele cercetări arheologice din interiorul cetăţii atestă existenţa unei rotonde, alături de un donjon din piatră construit pe o palisadă din secolele X-XI, distruse de tătari la 1241. În registrul dijmelor papale din anii 1332-1337, Orăştia este înregistrată cu 334 de fumuri (gospodării), fiind puţin mai mare decât satul vecin Romos, care avea 255 gospodării. Încă din anul 1334, Orăştia are statutul de oraş (civitas Woras nominata).

Bucurându-se de o serie de privilegii recunoscute de către regalitatea maghiară prin Diploma Andreiană (vezi Pământul Crăiesc), Orăştia se va reface rapid după distrugerea tătară din 1241. Conducerea oraşului era asigurată de un sfat ce se va numi mai târziu magistratură, care avea în fruntea sa un jude regal, amintit pentru prima dată în anul 1367, în persoana unui oarecare Cristian.

In secolele XIV-XV, Orăştia oscilează între statutul de oraş si cel de târg. Ea s-a dezvoltat ca centru politico-administrativ scăunal, dar din pricina numeroaselor năvăliri turceşti, a războaielor interne, molimelor, va decădea în starea de târg, cum este consemnată la sfârşitul secolului al XV-lea. Se înregistrează acum abia 159 gospodării faţă de 334, câte erau în anul 1334. În aceeaşi perioadă, în funcţia de juzi regali ai Orăştiei vor fi numiţi mai mulţi membri ai familiei Olah, între care îi amintim pe Ladislau, Matei, Ştefan şi apoi Matei, fiul lui Ştefan.

În epoca de început a Principatului, aşezarea de pe Mureş a trebuit să facă faţă încartiruirilor de trupe imperiale şi apoi luptelor confesionale dintre locuitorii oraşului. Trebuie amintit faptul că circa 100 de archebuzieri din oraşul Orăştie participă, în anul 1595, în oastea lui Sigismund Bathory, care a venit în sprijinul lui Mihai Viteazul, imediat după Bătălia de la Călugăreni. După dispariţia lui Mihai Viteazul se abat asupra oraşului noi nenorociri. În toamna anului 1602, generalul Basta încartiruia în oraş 400 de soldaţi austrieci, care se dedau la numeroase jafuri şi omoruri.

Acest articol este licentiat sub GNU Free Documentation License. Foloseste materiale din Wikipedia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *