Home » Articole » RO » Calculatoare » Dezvoltarea web » Aspecte ale aplicaţiilor mashup

Aspecte ale aplicaţiilor mashup

icon-41072Activatori mashup

În tehnologie, un activator mashup este un instrument pentru transformarea resurselor IT incompatibile într-o formă care să le permită să fie ușor de combinat, pentru a crea un mashup. Activatorii mashup permit tehnici puternice și instrumente (cum ar fi platformele mashup) pentru combinarea datelor și a serviciilor care urmează să fie aplicate la noi tipuri de resurse. Un exemplu de activator mashup este un instrument pentru a crea un flux RSS dintr-o foaie de calcul (care nu poate fi ușor de utilizat pentru a crea un mashup). Mulți editori mashup includ activatori mashup, de exemplu, Presto Mashup Conectors, Convertigo Web Integrator sau Caspio Bridge.

Activatorii Mashup au fost, de asemenea, descrişi ca „furnizori de servicii și instrumente, [sic], care fac mashup posibil”.

Istorie

Mashup-uri timpurii au fost elaborate manual de către programatori entuziaști. Cu toate acestea, când mashup-urile au devenit mai populare, companiile au început să creeze platforme pentru construirea de mashup-uri care permit proiectanților să construiască vizual mashup-uri prin conectarea împreună a componentelor mashup.

Editorii mashup au simplificat foarte mult crearea de mashup-uri, au crescut semnificativ productivitatea dezvoltatorilor mashup și chiar au permis dezvoltarea mashup de către utilizatorii finali și experți non-IT. Componente și conectori standard permit proiectanților să combine resursele mashup în tot felul de moduri complexe, cu ușurință. Platformele mashup, cu toate acestea, au făcut prea puțin pentru a extinde domeniul de aplicare al resurselor accesibile prin mashup-uri și nu au trecut de dependența masuo-urilor de date bine structurate și biblioteci deschise (feed-uri RSS și API-uri publice).

Activatorii mashup au evoluat pentru a aborda aceste probleme, oferind posibilitatea de a converti alte tipuri de date și servicii în resurse mashup.

Resurse web

Desigur, nu toate datele valoroase se află în cadrul organizațiilor. De fapt, informațiile cele mai valoroase pentru informaţiile de afaceri și suportul de decizie se găsesc de multe ori în exteriorul organizației. Odată cu apariția de aplicaţii internet bogate și portaluri web online, o gamă largă de procese de afaceri critice (cum ar fi comenzile) devin disponibile online. Din păcate, foarte puține dintre aceste surse de date sindicalizează conținut în format RSS, și foarte puține dintre aceste servicii oferă API-uri accesibile publicului. Prin urmare, editorii mashup rezolvă această problemă prin furnizarea de activatori sau conectori.

Provocări în integrarea datelor

Există o serie de provocări de rezolvat atunci când sunt integrate date din surse diferite. Provocările pot fi clasificate în patru grupe: nepotrivire de text/date, identificatori de obiect și neadaptarea schemei, neadaptarea nivelului de abstractizare, acuratețea datelor.

Nepotrivirea de text-date

O mare parte a datelor este descrisă în text. Limbajul uman este adesea ambiguu – aceeași companie ar putea fi menționată în mai multe variante (de exemplu, IBM, International Business Machines, sau Big Blue). Ambiguitatea face conectarea cu date structurate dificilă. În plus, datele exprimate în limbaj uman sunt dificil de procesat prin intermediul programelor software. Una dintre funcțiile unui sistem de integrare a datelor este de a depăși nepotrivirea între documente și date.

Identitatea obiectului și scheme separate

Sunt disponibile date structurate într-o serie de formate. Convertirea datelor într-un format comun de date este astfel primul pas. Dar chiar dacă toate datele sunt disponibile într-un format comun, în practică sursele diferă în modul în care se afirmă practic același fapt. Diferențe există atât la nivelul obiectelor individuale cât și la nivelul schemelor. Ca un exemplu de nepotrivire la nivel de obiect, luați în considerare următoarele: SEC utilizează o așa-numită Index Central Key (CIK) pentru a identifica persoane (directori executivi, CFO), companii și instrumente financiare, în timp ce alte surse, cum ar fi DBpedia (o versiune de date structurate de pe Wikipedia), folosesc URI-uri pentru a identifica entități. În plus, fiecare sursă foloseste de obicei propria schemă și idiosincrazii pentru a afirma ceea ce este, în esență, același fapt. Astfel, metodele trebuie să fie clare pentru a reconcilia diferitele reprezentări de obiecte și scheme.

Nivelurile de abstractizare

Sursele de date furnizează date la nivele incompatibile de abstractizare sau clasifică datele lor în funcție de taxonomii pertinente pentru un anumit sector. Din moment ce datele sunt publicate la diferite niveluri de abstractizare (de exemplu, persoană, companie, țară, sau sector), datele agregate pentru puncte de vedere individuale s-ar putea să nu corespundă datelor, de exemplu, de la birourile de statistică. De asemenea, există diferențe în agregarea geografică (de exemplu, datele de regiune de la o sursă de date și de la un nivel de țară la alta). O problemă conexă este utilizarea monedelor locale (USD vs. EUR), care trebuie să se reconcilieze, în scopul de a obţine date din surse disparate comparabile și posibile de a fi supuse pentru analiză.

Calitatea datelor

Calitatea datelor este o provocare generală, în cazul integrării în mod automat a datelor din surse autonome. Într-un mediu deschis agregatorul de date nu are niciun pic de influență asupra editorului de date. Datele sunt de multe ori eronate, și combinarea datelor agravează adesea problema. Mai ales atunci când efectuează raționamente (deduce în mod automat noile date din datele existente), datele eronate au un impact potențial devastator asupra calității generale a setului de date rezultat. Prin urmare, o provocare este cum editorii de date pot coordona, în scopul de a rezolva problemele din date sau site-uri pe lista neagră, care nu furnizează date fiabile. Este nevoie de metode și tehnici pentru: verificarea integrităţii și a preciziei; evidențierea, identificarea și coroborarea înregistrărilor; evaluarea probabilităţii ca o anumită afirmație este adevărată; echivalarea diferențelelor de greutate între sectoare de piață sau firme; stabilirea modurilor de compensare pentru creșterea și soluționarea litigiilor între furnizorii de date concurenţi (și, eventual, aflaţi în conflict); și interacționarea cu date eronate web de proveniență și de calitate potențial dubioasă. În rezumat, erorile de semnalizare, cantităţi, etichetare și clasificare, pot împiedica serios utilitatea sistemelor de operare peste astfel de date.

Aspecte arhitecturale ale mashup-urilor

Arhitectura unui mashup este împărțit în trei nivele:

  • Prezentare / interacțiune urilizator: aceasta este interfața cu utilizatorul de mashup. Tehnologiile folosite sunt HTML / XHTML, CSS, Javascript, Asynchronous Javascript și XML (Ajax).
  • Servicii web: funcționalitatea produsului poate fi accesată folosind serviciile API. Tehnologiile folosite sunt XMLHttpRequest, XML-RPC, JSON-RPC, SOAP, REST.
  • Date: manipularea datelor cum ar fi trimiterea, stocarea și primirea. Tehnologiile folosite sunt XML, JSON, KML.

Arhitectural, există două stiluri de mashup: bazate pe servere, şi bazate pe web.Mashup-urile bazate pe web folosesc de obicei browser-ul web al utilizatorului pentru a combina și reforma date, iar mashup-urile bazate pe server analizează și reformatează datele de pe un server de la distanță și transmite datele către browser-ul utilizatorului, în forma sa finală.

Mashup-urile par a fi o variație a unui model de fațadă. Respectiv: un model de design de inginerie software care oferă o interfață simplificată pentru o parte mai mare de cod (în acest caz, codul de agregare a diferitelor tipuri de fluxuri cu diferite API-uri).

Mashup-urile pot fi utilizate cu software-ul furnizat ca serviciu (SaaS).

După mai mulți ani de dezvoltare a standardelor, companiile majore au început să adopte arhitecturi orientate pe servicii (SOA) pentru a integra date disparate pentru a le face disponibile ca servicii web discrete. Serviciile web oferă protocoale deschise, standardizate, pentru a oferi un mijloc unic de acces la informații de la un set divers de platforme (sisteme de operare, limbaje de programare, aplicatii). Aceste servicii Web pot fi refolosite pentru a oferi servicii și aplicații complet noi în interiorul și între organizații, oferind flexibilitate în afaceri.

Traducere din Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *