» » » » » Cărţi

Cărţi

postat în: Carti 0

DE-Zeitungsrollenoffsetdruck_by_Steschke

O carte este un set de foi scrise, imprimate, ilustrate, sau goale, compuse din cerneală, hârtie, pergament, sau alte materiale, de obicei prinse împreună pe una din laturi. O singură foaie dintr-o carte se numește foaie, și fiecare parte a unei for se numește o pagină. Un set de pagini cu text sau ilustrate, produse în format electronic este cunoscut sub numele de carte electronică.

Cărțile pot avea şi sensul produselor activităţilor literare. În ştiinţa bibliotecilor și a informației, o carte se numește monografie, pentru a o distinge de periodice de serie, cum ar fi reviste, jurnale sau ziare. Corpul tuturor lucrărilor scrise, inclusiv cărți, formează literatura. În romane, și uneori şi în alte tipuri de cărți (de exemplu, biografii), o carte poate fi împărțită în mai multe secțiuni mari, de asemenea, numite cărți. Un cititor avid de cărți este un bibliofil sau, în limbajul colocvial, șoarece de bibliotecă.

Un magazin de unde cărțile sunt cumpărate și vândute este o librărie. Cărțile pot fi, de asemenea, împrumutate de la biblioteci. Google a estimat că, în 2010, aproximativ 130 milioane de titluri unice au fost publicate.

Fabricarea cărţilor

Metodele utilizate pentru tipărirea și legarea de cărți a continuat fundamental neschimbată din secolul al 15-lea până în prezent. Deşi mai mecanizată, o tipărire de carte din 1990 are multe în comun cu tipărirea de pe vremea lui Gutenberg.

Invenția lui Gutenberg a constat în utilizarea de matrişe de metal mobile, asamblate în cuvinte, linii și pagini și apoi tipărite de presele de tipar pentru a crea mai multe copii.

Cărțile moderne de hârtie sunt imprimate pe hârtie concepută special pentru cărțile tipărite. În mod tradițional, hârtia cărţilor este albă sau albicioasă (mai uşor de citit), opacă pentru a maximiza vizibilitatea textului, și  (de obicei) dimensionată la etriere stricte sau grosimi standard, în special pentru cărțile cu coperta cartonată. Diferitele calități de hârtie sunt folosite în funcție de tipul de carte: hârtie cretată, hârtie fără lignină, hârtie fină și hârtie fină specială sunt clasele obișnuite de hârtie.

Astăzi, majoritatea cărților sunt imprimate prin litografie offset. Când o carte este imprimată, paginile sunt prevăzute într-o anumită ordine astfel încât după ce foaia este tipărită şi este pliată paginile vor fi în ordinea corectă. Cărțile tind să fie fabricate în prezent în câteva dimensiuni standard. Dimensiunile cărților sunt de obicei specificate ca „dimensiuni finisate”: dimensiunea paginii după ce foaia a fost îndoită și finisată. Dimensiunile standard rezultă din dimensiunile foii (prin urmare, dimensiunile maşinii), devenind populare acum 200 sau 300 de ani și ajungând să domine industria. Convențiile britanice în această privință prevalează în întreaga lume vorbitoare de limba engleza, cu excepția SUA. Industria europeană de producție de carte lucrează la un set complet diferit de standarde.

Procesele actuale

Unele cărți, în special cele cu ediţii mai mici (mai puține exemplare) vor fi imprimate pe prese offset cu alimentare de coli, dar cele mai multe cărți sunt acum imprimate pe prese web, care sunt alimentate de o rolă continuă de hârtie, și, prin urmare, au posibilitatea de a imprima mai multe exemplare într-un timp mai scurt. Pe măsură ce linia de producție funcţionează, foile unei „cărţi” complete sunt colectate împreună într-o singură stivă, alături de o alta, ş.a.m.d.

O presă web pliază singură paginile, oferind pachete de însemne (secțiuni) gata pentru a merge la linia de colectare. Atunci când cartea este tipărită sunt imprimate una sau două însemne la un moment dat, nu pe toată cartea. Sunt tipărite numere în exces pentru a compensa orice defecte datorate setărilor presei sau testărilor paginilor pentru a asigura calitatea finală a imprimării.

O setare a presei sunt lucrările pregătitoare desfășurate de tipografi pentru a obține calitatea cerută. În setare este inclus şi timpul necesar pentru a monta placa de pe mașină, a curăţa orice mizerie de la locul de muncă anterior, și a ajunge cu presa la viteza de lucru. De îndată ce tipograful decide că imprimarea este corectă, toate foile folosite pentru setare vor fi eliminate, iar presa va începe să tipărească. Setări similate se fac şi pentru zonele de pliere și legare, fiecare setare implică un consum de hârtie.

După pliere şi colectare, cartea se mută în legătorie. La mijlocul secolului trecut, au existat mai mulţi lianți comerciali – companii de legare speciale, care nu tipăreau, fiind specializate doar în legare. La acea vreme, din cauza dominației tipăririi cu zaţ, setarea și imprimarea aveau loc într-o singură locație, și obligatoriu într-o altă fabrică. Când imprimarea a juns în ăntregime metalică, matriţa era voluminoasă, fragilă și grea. În aceste condiţii, cu cât era mutată mai puțin cu atât starea ei era mai bună: astfel tipărirea a ajuns să fie efectuată în aceeași locație ca și culegerea. Dar foile imprimate, pe de altă parte, erau ușor de mutat. În prezent, din cauza creșterii informatizării în pregătirea unei cărţi pentru imprimare, partea de culegere a devenit mai uşoară, fiind efectuată fie prin firme contractante separat care lucrează pentru editor, fie de către editorii înșiși, sau chiar de autori. Fuziunile din industria prelucrătoare a cărţilor au făcut ca în prezent să fie foarte greu de găsit o legătorie care nu este şi implicată în tipărirea cărților (și invers).

În cazul în care cartea este cu copertă cartonată, activitatea de legătorie va implica mai multe activităţi decât în cazul în care aceasta ar fi o copertă simplă.

Legarea fără cusătură este acum tot mai frecventă. Însemnele unei cărţi se pot realiza prin „Cusătura Smyth” folosind ace, „Cusătura McCain” folosind găuri de obicei în legarea manualelor școlare, sau „legarea prin incizie”, în cazul în care taieturi de aproximativ  25,4 mm lungime sunt efectuate la intervale egale. Restul procesului de legare este similar în toate cazurile. Legarea prin cusare și pncizie a cărților poate fi făcută pentru coperţi atît cartonate cât şi simple.

Finisarea

„Copertarea” se realizează off-line și înainte de sosirea cărții de la linia de legare. În cazul coprtărilor cele mai simple, două bucăți de carton sunt așezate pe o bucată de pânză cu lipici pe ea, cu un spațiu între ele în care este lipit un carton mai îngust tăiat la lățimea grosimii cărții. Marginile suprapuse ale pânzei (aproximativ 5/8″ de jur împrejur) sunt pliate pe cartoane, și apăsate pentru a adera. După crearea coperţilor, coperţile vor merge în zona de placare pentru adăugarea de decoraţiuni şi tipărire.

Traducere din Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *