Home » Articole » RO » Regional » Romania » Oltenia » Mehedinţi » Etnografie Mehedinți » Arhitectura populară » Casa cu prispă parţială plasată asimetric, cu 2 încăperi

Casa cu prispă parţială plasată asimetric, cu 2 încăperi

Arhitectura populara-49-Cula din Brosteni
Culă din Broşteni

Casa cu prispă parţială plasată asimetric şi cu două încăperi este cea mai frecventă. Prispa se întinde numai în faţa încăperii cu focul, prin care se face şi intrarea în casă. Numirea locală a prispei este de ,,tindă”, iar poziţia ei, numai în faţa încăperii focului se cheamă ,,tindă în cot”. Denumirea de ,,prispă” se dă aici numai pălimarului de scânduri care închide ,,tinda”. Uneori am înregistrat şi denumirea de ,,clet” pentru „tinda în cot” (la Izverna), ceea ce ne duce iarăşi către elemente originare din Banat.

Iată câteva exemplare de acest fel de case — tipice mehedinţene. în Izverna am înregistrat casa lui Dumitru Dulan, veche de circa 100 de ani. Era construită din fag rotund, subţire (diametru de 12—15 cm), înălţată pe o temelie de piatră de circa 50 cm, în cea mai înaltă parte a ei, pentru că la celălalt capăt era joasă de vreo 20 cm, rezultând, deci, o diferenţă de nivel. Trunchiurile rotunde de fag erau încheiate în „scafă”. Talpa groasă de gorun avea 45 cm, peste care se ridicau pereţii înalţi de 1,60 m. Prispa din faţa încăperii focului avea 3 m, lungime şi 1,10 m, lăţime. Din prispă („tindă” local) se intra în camera focului cu vatra ca un sfert de cerc, pardosită cu cărămidă, aşezată înspre faţada casei, cum am spus. „Hodaia” avea la faţadă 4 m, iar în adîncime 5 m. în spatele casei, sub prelungirea streşinii acoperişului se afla un „celar” pentru adăpostit viţeii, mieii şi unelte mărunte. Intrarea în celar se făcea de afară printr-o uşă separată.

Lăţimea celarului era de 1,70 m, iar lungimea lui de 7 m. Acoperişul în patru ape, de şindrilă, nu avea coş, fumul de la vatra liberă răspândindu-se în pod. Ferestre erau numai două, câte una pe peretele din faţă şi pe cel lateral de la hodaie, la încăperea focului nefiind nici o fereastră, lumina venind numai pe uşă. Ferestrele erau foarte mici (40/30 cm şi 50/40 cm), fiind de tipul vechi, zise „cu cruce”, care iniţial nu avea geam, ci băşică de porc.

In acelaşi sat, o altă casă de ţăran sărac, casa numită a „Angioaicii” era asemănătoare. O foarte scundă temelie de piatră susţinea o talpă groasă, pe care se înălţau numai la 1,40 m pereţii de trunchiuri rotunde de fag. Planul era identic, numai că dimensiunile laturilor o tăceau să tindă către pătrat : faţada b m (2,80 m tinda şi focul, 3,20 m hodaia), iar adâncimea 4,90 m. Vatra în aceeaşi poziţie, cu ,,cămin”, adică având pereţii laterali căptuşiţi cu piatră, nu avea coş, fumul răspândindu-se în podul de sub acoperişul de şindrilă în patru ape. In curţile acestor gospodării sărace se afla doar câte un ,,curelnic”, coteţ de găini, termen indicînd iarăşi legătura cu Banatul.

Şi la Dâlma am întâlnit acelaşi tip de casă în forme identice, doar ceva mai alungită spre dreptunghi (7,20 m faţada, 4,50 m latura), iar acoperişul fiind din blăni de fag lungi de câte 1,20 m şi late de 20 cm. Casa lui Ilie Ion Armeanu (?) avea însă şi coş înalt tipic mehedinţean, despre care vom mai vorbi. Temelia de bolovani de 40 cm susţinea o talpă de 35 cm, pe care se înălţau pereţii de 1,50 m. Prispa parţială avea un mic lăcaş suspendat pentru ouatul găinilor. Uşa era masivă clin două bucăţi de lemn de stejar ca la pivniţele gorjeneşti.

Sursa: Arta populara din Mehedinti – Paul Petrescu , Georgeta Stoica , Elena Secosan , Pavel Ciobanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *