Orizonturi Folosind geometria globală, se poate arăta că unele spațiu-timpuri conțin limite numite orizonturi, care delimitează o regiune de restul spațiu-timpului. Cele mai cunoscute exemple sunt găurile negre: dacă masa este comprimată într-o regiune spațială suficient de compactă (așa cum … Citeşte mai mult
(Apariția prognozată a găurii negre care non-rotative cu inelul toroidal de materie ionizată, cum a fost propus ca model pentru Sagittarius A*. Asimetria se datorează efectului Doppler rezultat din enorma viteză orbitală necesară pentru echilibrul centrifugal al atracției gravitaționale foarte … Citeşte mai mult
Peter Bokulich și Erik Curiel (Curiel and Bokulich 2018) afirmă că RG permite singularități, și că trebuie să înțelegem ontologia singularităților dacă vrem să înțelegem natura spațiului și a timpului în universul actual. Deșii unii fizicieni consideră că singularitățile indică … Citeşte mai mult
Teorii alternative ale gravitației cuantice Gravitația bimetrică este o clasă de teorii modificate ale gravitației în care se folosesc doi tensori metrici în loc de unul,[1] a doua metrică putând fi folosită la energii înalte. În cazul în care cele … Citeşte mai mult
Pozitivițtii logici ar fi considerat teoria corzilor ca o metafizică speculativă. Aspectul instrumentalist al pozitivismului logic nu corespunde cu opiniile teoreticienilor corzilor. Din punctul de vedere al falsificaționismului lui Popper,[1] distingem clar între contextul descoperirii și contextul de justificare. În … Citeşte mai mult
În teoria câmpului cuantic, principalul obstacol este apariția infinităților netratabile în interacțiunile particulelor datorită posibilității unor distanțe arbitrare între particulele punctuale. Corzile, ca obiecte extinse, oferă un cadru mai bun, care permite calcule finite.[1] Teoria corzilor face parte dintr-un un … Citeşte mai mult
În interpretarea GCC, gravitația apare ca o pseudoforță geometrică, este redusă la geometria spațio-temporală și devine un simplu efect al curburii spațiu-timpului.[1] (Maudlin[2]). Lehmkuhl[3] susține că formalismul canonic nu confirmă această interpretare. TGR asociază gravitația cu spațiu-timpul, dar tipul de … Citeşte mai mult
În încercarea de dezvoltare a unei teorii solide a gravitației cuantice, au existat mai multe programe de cercetare, dintre care unele au căzut în timp în desuetitudine datorită puterii euristice mai mari a altor programe. J. Butterfield distinge astfel trei … Citeşte mai mult
Ultimele decenii indică „o estompare a distincției dintre știința fizică și abstractizarea matematică … [reflectând] o tendință crescătoare de a accepta, iar în unele cazuri de a ignora, probleme grave de testare.”[1] Oldershaw enumeră zeci de probleme majore de netestare … Citeşte mai mult
Modelele cosmologice actuale sunt construite pe baza relativității generale. Soluțiile ecuațiilor specifice, Friedmann-Lemaître-Robertson-Walker[1] permit modelarea evoluției universului pornind de la Big Bang.[2] O parte din parametrii universului au fost stabiliți prin observații. Pe baza acestora, și altor date observaționale, se … Citeşte mai mult
Când densitatea corpului devine suficient de mare, relativitatea generală prezice formarea unei găuri negre. Stelele neutronice de circa 1,4 mase solare și găurile negre sunt starea finală pentru evoluția stelelor masive.[1] De obicei o gaură neagră într-o galaxie a jucat … Citeşte mai mult
Cu ajutorul formalismului PPN se confruntă teoriile gravitației cu rezultatele experimentelor din sistemul solar. Parametrul γ din acest formalism evidențiază deformarea luminii și întârzierea luminii. Prin calcule în conformitate cu PPN se obține deformarea luminii în raport cu liniile drepte … Citeşte mai mult
