» » » Chiar așa, de ce există Universul? De ce ar exista neapărat ceva, mai degrabă decât nimic?

Chiar așa, de ce există Universul? De ce ar exista neapărat ceva, mai degrabă decât nimic?

Distribuția materiei întunecate, a galaxiilor și a gazelor fierbinți în nucleul clusterului Abell 520 al galaxiilor care fuzionează

Sean M. Carroll pune întrebări existențiale în ultima lui lucrare, ”Why Is There Something, Rather Than Nothing?”: de ce există Universul? De ce ar exista neapărat ceva, mai degrabă decât nimic?

Se pare că primul care și-a pus întrebarea asta a fost Leibniz, în contextul principiului rațiunii suficiente dezvoltat de el. Explicația lui a fost neconvingătoare: Dumnezeu e rațiunea existenței Universului, iar existența lui Dumnezeu are propria lui rațiune, fiindcă așa trebuie.

Hume și ulterior Kant au respins această argumentație. Bertrand Russell afirmă că Universul ”este pur și simplu”, iar Ludwig Wittgenstein sugerează că există lucruri despre care e mai bine să păstrăm tăcerea.

După care, Caroll începe să discute cu adevărat filosofie, încercând să afle ce înseamnă de fapt ”de ce” din întrebare. Aristotel, în cauza eficientă, rațiunea finală, este una de ordin teleologic. În referirle sale la fizică pentru lămurire, Caroll face apel la tot felul de teorii și principii, de la cele clasice la cele emergente. Ajunge la concluzia că trebuie să aleagă dintre mai multe opțiuni la întrebare: creația (ceva deasupra legilor naturii), metaversul (Universul nostru face parte intr-un Univers mult mai mare – metaversul), principiul (pentru că așa e simplu și frumos), coerența (nimicul este incoerent, deci nu e o opțiune viabilă), și factorul brut (pur și simplu există).

Și uite-așa, fără a lămuri sensul lui ”de ce”, Caroll trece la următoarea clarificare: ce înseamnă ”ceva” și ”nimic”? Pe vremuri, universuri era descris ca o colecție de chestii (materie, energie, câmp) în spațiu și cu evoluție temporală. Așa că vin la rând întrebările: de ce există chestiile astea? și de ce există pur și simplu spațiu? de ce am considera noi orice ca fiind universul?

”Nimic” ar însemna, în acest context, spațiu gol, iar lipsa spațiului ar presupune non-existența. Deci, întrebarea principală este: ”de ce există spațiu?”

Își aduce aminte de mecanica newtoniană, și de faptul că Newton l-a implicat pe Dumnezeu în creația și întreținerea universului. Apoi de relativitatea generală, și de Big Bang și Big Crunch ca fiind capetele, de început și de final. De la o singularitate la alta. Apoi de mecanica cuantică și lumile lui Everett. Cosmologia și conceptul de vid simetric. Materie și antimaterie. Fluctuații cuantice. Hawkins. Găuri negre. Înapoi la mecanica cuantică. Big Bang.

Gata! Putem să trecem la următoarea întrebare: poate universul să fie pur și simplu?

Ecuații în spațiul Hilbert. Hamiltonieni (presupunem universul izolat). Ecuația Schrodinger. Rezultă că timpul e fără început și fără sfârșit. Există și Big Bangul, doar că nu ar fi chiar o singularitate, și nici începutul universului. Universul e etern, și independent. Rezultă clar din colapsarea ecuației lui Schrodinger în ecuația Wheeler-DeWitt.

Deci, timpul este emergent. Rezultă că universul s-ar putea să nu fie etern (deși în unele modele s-ar putea să fie).

Se poate explica și mai simplu, pe baza conservării energiei. Probleme e că ecuațiile diferențiale explică ”ce”, nu și ”de ce”. În fond, oricine poate folosi o variantă modernă a principiului rațiunii suficiente a lui Leibnitz și, evitând regresiile infinite, poate sugera că, pentru că universul este contingent, rezultă că trebuie să existe, deci nu ar mai fi nevoie de nicio altă explicație sau demonstrație.

Ca să mai scurtez:

Ideea creării universului de o ființă ”mai mare”, pentru un scop specific, pare mai satisfăcătoare.

De ce acest univers anume? Einstein, Schrodinger, Newton, Maxwell, Darwin, Einstein… Rezultă că e posibil să fie vorba de un spațiu cu mai multe dimensiuni și alte legi fizice.

Sau, s-ar putea să existe viață inteligentă în univers. (?!)

Deci, există ceva, până la urmă?

Se detaliază opțiunile de la început. Concluzia finală: Nu ar fi deloc surprinzătoare absența unei rațiuni. Poate că a fost într-un fel, sau în altul, dar putem căuta oricând explicații mai profunde. ”Ce nu putem este să îi cerem universului să fie într-un fel pe care noi oamenii l-am recunoaște ca o rațiune satisfăcătoare pentru existența lui.”

Clar?

Summary
Review Date
Reviewed Item
Chiar așa, de ce există Universul? De ce ar exista neapărat ceva, mai degrabă decât nimic?
Author Rating
51star1star1star1star1star

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *