Home » Articole » RO » Societate » Politica » Geografia politică » Colonialism

Colonialism

Bacau_industry,_Romania

Colonialismul este înființarea, exploatarea, întreținerea, achiziționarea, și extinderea coloniilor în unul din teritorii de către oameni dintr-un alt teritoriu. Este un set de relații inegale între puterea colonială și colonie și de multe ori între coloniști și populația indigenă.

Perioada colonială europeană a fost epoca din secolul XVI până la mijlocul secolului XX, atunci când mai multe puteri europene (în special, dar nu exclusiv, Portugalia, Spania, Marea Britanie, Olanda, Rusia, Italia și Franța) au stabilit colonii în Asia, Africa, și cele două Americi. La început, țările au urmat politici mercantiliste concepute pentru a consolida economia acasă în detrimentul rivalilor, astfel încât coloniilor li s-a permis, de obicei, să facă comerţ doar cu țara mamă. Până la mijlocul secolului XIX, cu toate acestea, puternicul Imperiul Britanic a renunțat la restricțiile mercantiliste și comerciale și a introdus principiul comerțului liber, cu puține restricții sau tarife.

Colonialismul a fost mereu portretizat în țara colonizatoare (în public) ca aducând beneficii pentru colonie. Aceste aşa-zise beneficii includeau: creșterea nivelului de trai, beneficii ale creștinismului, îmbunătățirea sănătății și educației, stabilirea legii și ordinii, etc. Sinceritatea și măsura cu care au fost acordate aceste beneficii sunt de multe ori cel puțin discutabile. De asemenea, multe colonii acum independente nu şi-au revenit încă din trauma psihologică a colonialismului.

Definiții

Dicţionarul englez Collins definește colonialismul ca „politica și practica unei puteri în extinderea controlului asupra persoanelor sau zonelor mai slabe.” Dicţionarul Merriam-Webster oferă patru definiții, printre care „ceva caracteristic unei colonii” și „controlul de către o putere asupra unei zone dependente sau oameni.”

Enciclopedia Stanford a Filosofiei din 2006 utilizează termenul „colonialism” pentru a descrie „procesul de reglementare europeană și controlul politic asupra restului lumii, inclusiv America, Australia și părți din Africa și Asia.” Se discută distincția între colonialism și imperialism și se afirmă că „având în vedere dificultatea de a distinge în mod constant între cei doi termeni, se va folosi termenul de colonialism ca un concept larg care se referă la proiectul de dominație politică europeană din secolul XVI până în secolul XX care s-a încheiat cu mișcările de eliberare națională din anii 1960.”

În prefața la cartea Colonialism: O Privire de ansamblu teoretică, a lui Jürgen Osterhammel, Roger Tignor spune: „Pentru Osterhammel, esența colonialismului este existența de colonii, care sunt prin definiție reglementate diferit de alte teritorii, cum ar fi protectoratele sau sferele informale de influență.” În carte, Osterhammel întreabă, „Cum se poate defini „colonialismul” în mod independent de „colonie?” El stabilește o definiție din trei propoziții:

Colonialismul este o relație între o majoritate indigenă (sau cu forța importată) și o minoritate de invadatori străini. Deciziile fundamentale care afectează viețile oamenilor colonizaţi sunt realizate și puse în aplicare de către conducătorii coloniali în căutarea de interese care sunt de multe ori definite într-o metropolă îndepărtată. Respingând compromisurile culturale cu populația colonizată, coloniștii sunt convinși de propria lor superioritate și de mandatul lor de a stabili reguli.

Tipuri de colonialism

Istoricii distingede multe ori între două forme suprapuse ale colonialismului:

  • Colonialismul de populare implică imigrarea pe scară largă, motivată de multe ori din motive religioase, politice, sau economice.
  • Colonialismul de exploatare implică mai puțin coloniști și se axează pe accesul la resurse pentru export, de obicei, către metropolă. Această categorie include zone comerciale, precum și colonii mai mari în cazul în care coloniștii ar constitui o mare parte din administrația politică și economică, dar s-ar baza pe resurse autohtone pentru muncă și materiale. Înainte de sfârșitul comerțului cu sclavi și abolirea acestuia pe scară largă, atunci când forța de muncă indigenă a devenit indisponibilă, sclavii au fost de multe ori importaţi în America, în primul rând de către imperiul portughez, iar mai târziu de către spanioli, olandezi, francezi și britanici.

Plantaţiile coloniale pot fi considerate colonialism de exploatare; dar puterile colonizatorilor ar utiliza orice tip pentru diferite teritorii, în funcție de diverși factori sociali și economici, precum clima și condițiile geografice.

Colonialismul surogat implică un proiect de populare susținut de puterea colonială, în care cei mai mulţi dintre coloniști nu vin din zona principală a puterii coloniale.

Colonialismul intern este o noțiune despre putere structurală inegală între diferitele domenii ale unui stat-națiune. Sursa de exploatare vine din interiorul statului.

Evoluția socio-culturală

Întrucât colonialismul de multe ori a funcţionat în zonele pre-populate, evoluția socio-culturală a inclus formarea diferitelor populații hibride din punct de vedere etnic. Colonialismul a dat naștere la populații culturale și etnice mixte, cum ar fi metișii din America, precum și populații divizate rasial, cum ar fi cele găsite în coloniile franceze Algeria sau în Rhodesia de Sud. De fapt, peste tot unde puterile coloniale au stabilit o prezență consistentă și continuă, au existat comunități hibride.

Exemple notabile în Asia includ anglo-birmanezii, anglo-indienii, burghezii, eurasiaticii din Singapore, mestizo filipinezii, populaţiile Kristang și din Macao. În Indiile olandeze (mai târziu Indonezia) marea majoritate a coloniștilor olandezi au fost, de fapt, eurasiatici cunoscuţi sub numele de indo-europeni, care aparțin în mod oficial de clasa legală europeană în colonie.

Traducere din Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *