» » » » » » Comportamentul moral în știință

Comportamentul moral în știință

postat în: Etica, Știință 0
Laboratorul de Microscopie al Laboratorului Național Idaho
Sursa https://en.wikipedia.org/wiki/File:Microscopy_lab.jpg

 

Implicit în interpretarea științifică a comportamentului moral există o concluzie de importanță centrală pentru filosofie, și anume că nu pot exista premise etice cu adevărat Nu există astfel de ghiduri extrasomatice. Să definim etica în sensul obișnuit, ca arie de gândire și acțiune condusă de un sentiment de obligație – sentimentul că există anumite standarde cu care trebuie să trăim. Din evoluția organică rezultă că premizele etice pot să difere de la o specie inteligentă la alta, pentru că alegerile se fac pe baza emoției și rațiunii îndreptate spre aceste scopuri, iar premizele etice compuse din emoție și rațiune apar din regulile epigenetice ale dezvoltării mentale. Aceste reguli sunt, la rândul lor, produsele idiosincratice ale istoriei genetice a speciilor și ca atare au fost modelate de regimuri particulare de selecție naturală. Pentru multe generații, suficient pentru ca schimbarea evoluționistă să aibă loc, ele au favorizat supraviețuirea persoanelor care le-au practicat. Sentimentele de fericire, care rezultă din întăriri pozitive ale creierului și alte elemente care compun regulile epigenetice, sunt dispozitivele care au condus la o astfel de acțiune corectă.

Se poate concepe o specie pe care membrii ei o consideră extrem de morală, dar care este respingătoare pentru ființele umane, cum ar fi canibalismul. Premisele etice sunt produsele specifice ale istoriei genetice și pot fi înțelese doar ca mecanisme care sunt adaptabile pentru speciile care le posedă. Rezultă că codul etic al unei specii nu poate fi tradus în altul. Nu există principii morale abstracte în afara naturii particulare a speciilor individuale.

Este deci corect să spunem că legile etice pot fi schimbate, la cel mai adânc nivel, prin evoluția genetică, idee incompatibilă cu noțiunea de moralitate ca un set de veritabile obiective și veșnice.

De asemenea, nu este posibilă o obiectivitate a moralității prin credința în existența unui cod final, astfel încât ceea ce este considerat drept să fie și corect. Moralitatea obiectivă este redundantă, pentru că, chiar dacă nu ar exista premise etice externe, am continua să ne gândim la bine și la rău în modul pe care îl facem.

Sursa: Michael Ruse and Edward O. Wilson, ”Moral Philosophy as Applied Science”, In Philosophy, Vol. 61, No. 236 (Apr., 1986), pp. 173-192

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *