» » » » Comunicarea în timp

Comunicarea în timp

Comunicarea în timp înseamnă un anumit contact, o anumită legătură între două sau mai multe persoane, între două sau mai multe conştiinţe situate în epoci diferite. Precum se ştie, comunicarea în spaţiu se realizează prin limbaj (verbal sau prin scris, prin semnale diverse). Comunicarea în spaţiu se poate realiza şi prin telepatie, după cum au fost de acord diverşi cercetători. Este oare imposibilă o legătură între mai multe persoane situate diferit în timp, spre exemplu, o persoană aflată undeva în antichitate şi alta situată undeva în epoca modernă ?  Poate că nu…

Ştiu, pare absurd ca o persoană din… prezent (sau conştiinţa acelei persoane  din prezent), din această clipă, căreia îi spunem prezent, pare absurd să comunice cu altă persoană, cu altă conştiinţă, cu alt creier, din trecut, de acum… o mie de ani, ştiind că acea persoană din trecut este moartă – creierul acelei persoane fiind descompus, dezintegrat… Şi tot astfel, pare să fie absurd ca o persoană din prezent să comunice cu o altă persoană din viitor, care nu s-a născut, aşadar, şi nici cea mai vagă bănuială de existenţă a sa nu se prefigurează… Dar cum este posibil ca o persoană din prezent să emită sau să primească mesaje de la alte persoane din trecut sau din viitor ? Iată o întrebare fundamentală !

În altă ordine de idei, este bine să remarcăm că spiritismul şi profeţiile s-ar prea putea să fie consecinţele sau efectul unor contacte realizate în timp ! Precum se ştie, spiritismul este o concepţie potrivit căreia, spiritele celor morţi ar supravieţui, iar cei vii ar avea posibilitatea de a comunica cu ele, prin anumite procedee oculte.

Profeţiile, pe de altă parte, sunt, de fapt, afirmaţii ale unor oameni despre ceea ce se va întâmpla într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat… În definitiv, de ce să nu ne gândim că poate avea loc un fel de comunicare în timp, cu atât mai mult cu cât, în teoria relativităţii, chiar se afirmă că timpul nu este decât o dimensiune a Universului ? De multe ori s-a pus  problema călătoriei în timp… Se ştie câte ceva despre aceasta (să ne amintim de controversa legată de experimentul Philadelphia), dar nu s-a realizat încă o maşină a timpului… Însă, odată cu călătoria în timp, poate chiar mai înainte de a se înfăptui efectiv, este necesar să se definească şi să se realizeze, COMUNICAREA ÎN TIMP (pe care o putem denumi… cronotelepatie, adică un fel de telepatie realizată în timp şi spaţiu)… Ne putem imagina chiar mai mult… Să ne gândim la telekinezie… Telekinezia înseamnă influenţa “câmpului mental”,  a conştiinţei, influenţa psihicului, asupra diferitelor obiecte sau procese din natură…  O persoană, concentrându-se, poate deplasa din loc un obiect sau poate îndoi         o vergea de metal sau poate influenţa o dezintegrare radioactivă… Ce-ar fi dacă această influenţă ar avea loc şi în timp ?

(Adică influenţa în timp a câmpului mental – conştiinţa, psihicul – asupra obiectelor, proceselor… Putem denumi aceasta, cronotelekinezie, adică un fel de telekinezie realizată în timp şi spaţiu…)

De asemeni, putem merge chiar mai departe, gândindu-ne că, prin anumite procedee, s-ar putea “vedea” procesele termonucleare dintr-o anumită stea sau vreun proces biologic dintr-o fiinţă vie; am putea denumi aceasta, “ultraclarviziune” –  este ceva ce acum se poate vedea numai prin simulări realizate cu ajutorul computerului…

Ne-am putea gândi la nişte fiinţe din viitorul nostru care, peste zece mii de ani, având aceste capacităţi paranormale (pe care le-am denumit, aşadar, cronotelepatie şi cronokinezie), ne-ar putea influenţa, astfel încât noi am fi de fapt nişte… marionete !…

Aşa ar putea fi, dacă noi şi alţii ca noi, nu am opune rezistenţă la influenţa aceasta !…

Dar mai este ceva… S-ar părea că evoluţia unui om, nu este… singulară. În definitiv, viaţa unui om este una dintre multiplele vieţi pe care le poate avea… În fiecare moment, omul alege, sau dimpotrivă, este obligat să urmeze o anumită cale pentru a evolua, omul parcurge o anumită cale prin care se dezvoltă intelectual, moral sau fizic… Acesta este destinul… Spre exemplu, un individ, la un moment dat, are posibilitatea să aleagă între a studia la o anumită şcoală sau de a nu studia deloc…  În primul caz, viaţa lui va avea o anumită ordine, iar în al doilea caz, va avea altă ordine. Există însă şi un alt caz şi anume cazul în care omul poate suferi un accident şi poate muri… sau poate supravieţui… Sunt două posibilităţi de evoluţie (dintre multe altele)…  Cu toate că pare ceva fantastic sau absurd, se poate defini ideea că TOATE POSIBILITĂŢILE de evoluţie ale fiecărui om şi în general, ale fiecărei fiinţe, toate posibilităţile de evoluţie SE VOR REALIZA, într-o anumită LUME, într-un anumit UNIVERS (numite de altfel LUMI POSIBILE sau virtuale sau UNIVERSURI ALTERNATIVE)… O LUME POSIBILĂ poate deveni o LUME REALĂ pentru o anumită fiinţă şi invers… Cu alte cuvinte, tot ceea ce este real pentru o anumită fiinţă, poate deveni posibil pentru o altă fiinţă şi invers…  Nu este nimic anormal sau absurd în această situaţie…  Poate fi anormal sau absurd doar pentru anumite minţi prea puţin obişnuite să gândească liber…  Reunirea TUTUROR posibităţilor de evoluţie ale unui om defineşte OMUL INTEGRAL sau, în general, reuniunea tuturor posibilităţilor de evoluţie ale unei fiinţe, defineşte FIINŢA INTEGRALĂ…

Să înţelegem însă, mai întâi, noţiunea de HIPERTIMP… Trebuie spus că, în fiecare clipă, timpul se multiplică, se bifurcă, se ramifică…  În fiecare clipă, există pentru orice fiinţă, pentru orice entitate, multe posibilităţi de evoluţie, multe “viitoruri” posibile, pentru care corespund “trecuturi” posibile… Timpul normal, obişnuit, (definit de prezent, trecut, viitor), nu este decât un element dintr-un ansamblu mult mai complicat, numit şi TIMP RAMIFICAT sau HIPERTIMP – definit printr-o structură complexă…

Pentru a înţelege, iată exemplul următor… La un moment dat, un om poate fi pus în situaţia să aleagă între două posibiliăţi: fie să plece într-o ţară străină şi să se stabilească acolo, fie să rămână în ţara în care s-a născut… Ei bine, pare absurd,  dar adevărul este că orice ar alege, ambele posibilităţi se vor realiza !…

Există o realitate, aceea în care omul rămâne în ţara în care s-a născut şi o altă realitate, aceea în care acelaşi om, pleacă şi se stabileşte în altă ţară… Fiecare dintre aceste realităţi devine însă o posibilitate, una pentru cealaltă… Cel care rămâne  în ţară va spune că este posibil să fi plecat în altă ţară, dar realitatea este că a rămas aici, şi dimpotrivă, cel care a plecat în altă ţară va spune că este posibil să fi rămas în ţară, dar realitatea este că a plecat – realitatea unuia este posibilitatea celuilalt…

Aşadar, este de fapt ACEEAŞI PERSOANĂ aflată în diferite LUMI POSIBILE !…

Altfel spus, există diferite posibilităţi de evoluţie pentru o persoană ! O anumită  evoluţie înseamnă de fapt, o LUME POSIBILĂ; aceeaşi persoană, trăieşte în cadrul multor LUMI POSIBILE, fiecare LUME POSIBILĂ fiind definită printr-un anumit fel de evoluţie, prin anumite alegeri, prin anumite întâmplări; poate că este extraordinar, dar se poate spune că  un om nu are un singur destin, ci mai multe…

Poate fi cam confuz, dar asta este situaţia în această problematică destul de complexă a LUMILOR POSIBILE şi respectiv  a HIPERTIMPULUI…

În sfârşit, mai este ceva, ceva legat de… planeta Pământ… Nu este exclus ca Pământul, prin potenţialul său energetic optim (nici foarte ridicat, ca în cazul stelelor, dar nici foarte scăzut, ca în cazul asteroizilor) să fie implicat în… declanşarea acestor fenomene stranii, absurde sau dimpotrivă foarte posibile, denumite comunicare  şi influenţă în timp… Pe de altă parte, comunicarea obişnuită, are loc între un emiţător şi un receptor care se află situaţi în spaţiu (caracterizat prin trei dimensiuni) şi timp (care poate fi considerat ca fiind a patra dimensiune a spaţiului – sau  a Universului)… O eventuală comunicare in timp, ar presupune că ar trebui să existe încă o dimensiune suplimentară, a cincea… Cu alte cuvinte o comunicare în timp presupune un UNIVERS CU CINCI DIMENSIUNI ! Dar ce ar însemna aceasta ?

Pur şi simplu ar însemna că timpul normal, obişnuit, timpul caracterizat prin prezent, viitor, trecut, ACEST TIMP LINIAR, ar trebui să se MULTIPLICE, ar trebui să devină de fapt… UN PLAN, adică să se ramifice, astfel încât să existe de fapt mai multe prezenturi, mai multe viitoruri, mai multe trecuturi !… Aceasta pare să fie a cincea dimensiune, şi aici de fapt există LUMILE POSIBILE, bifurcaţiile sau ramificaţiile timpului, precum şi multe alte lucruri, inclusiv, comunicarea şi influenţa în timp…

Acestea sunt câteva idei, care pot interesa şi care pot deschide unele direcţii de cercetare în viitor pentru anumiţi oameni luminaţi, binevoitori, generoşi  şi noncoformişti… Sper să pot comunica, într-un anumit fel, cu aceşti oameni, într-o LUME POSIBILĂ…

Extras din Tainele timpului și libertatea fanteziei (Eseu de cronodinamică ficţională), de Constantin M. N. Borcia

Tainele timpului și libertatea fanteziei (Eseu de cronodinamică ficţională)
Tainele timpului și libertatea fanteziei (Eseu de cronodinamică ficţională)

Una dintre ideile centrale ale cărţii este următoarea: orice comunicare temporală semnificativă şi orice călătorie în timp interactivă poate implica, în anumite situaţii, (în funcţie de intensitatea comunicării sau a călătoriei în timp), generarea unor LUMI POSIBILE (UNIVERSURI ALTERNATIVE). Aceasta … Citeşte mai mult

Nu a fost votat $4,99 Selectează opțiuni

9 Responses

  1. Aeleden
    |

    E un domeniu paradoxal, cel al informaţiei ne-temporale, adică fără timp şi spaţiu, tocmai pentru că gândirea este un proces în timp. Ar însemna că informaţia pură (fără timp şi spaţiu) ar ţine mai mult de negândire, sau, altfel spus, că negândirea ar fi tot o formă de gândire, după cum întunericul ar fi o altă formă de lumină. Şi tocmai asta fac oamenii spirituali, pentru a ajunge la informaţia profundă a universului: opresc gândirea prin meditaţie. Şi ei obţin o cunoaştere mai mare decât prin învăţare obişnuită în timp şi spaţiu.

    E ca şi cum Absolutul se oglindeşte într-o conştiinţă trează şi golită de concepte şi gânduri, iar această stare de repaus mental este chiar starea originară a omului. Cercetările din domeniul acesta vor implica tot mai mult starea de conştiinţă, conştiinţa fiind cea mai mare forţă din univers, dar e greu de crezut că se va reuşi imitarea stării de conştiinţă prin tehnologie. Şi atunci, aceste aspecte legate de informaţia fără timp, vor rămâne doar apanajul doctrinelor spirituale. Poate chiar ştiinţa va deveni o doctrină spirituală şi se va numi magie.

    Adepţii Zen spun, spre exemplu, că „Mintea şi obiectele din jur sunt una şi aceeaşi realitate şi dacă ar putea (un om) să realizeze asta, pe dată ar primi iluminarea. Acel om n-ar mai fi înlănţuit de Tripla Lume; ar fi un Biruitor al Lumii…. Acela va fi atins starea de fiinţă necondiţionată. Acesta e principiul universal.”

    Cu alte cuvinte există şi universul spaţiu-timp newtonian, la care suntem conectaţi prin informaţia timp-spaţiu, dar există şi universul Absolut, în care informaţia circulă instantaneu, adică infinit de rapid, iar la acest univers subtil suntem conectaţi doar cu spiritul. Între cele două universuri nu există interacţiune, creierul fiind unicul dispozitiv material care uneşte cele două laturi opuse ale lumii în conştiinţă.

    Informaţia fără timp-spaţiu este greu de intuit şi oricine ne poate bănui că ori ne bântuie schizofrenia şi nu ne-am luat medicamentele, ori am căzut în misticism. În acest sens mi-a plăcut un citat al lui Laing. El spune că „misticii şi schizofrenicii se găsesc în acelaşi ocean, dar misticii înoată în timp ce schizofrenicii se îneacă.”

    Oricum avansul ştiinţei este imprevizibil, iar timpul şi spaţiul vor fi cele mai greu de cucerit obiective ale ei. Când le vom înţelege ori vom deveni creatori în univers, ori ne vom autodistruge precum atlanţii.

    Vă urez succes în cercetările despre timp pe care aţi pornit. Cu siguranţă vor veni şi rezultatele, căci în univers nimic nu este întâmplător.

    Numai bine.

  2. Constantin M. N. Borcia
    |

    Mulţumesc foarte mult pentru informaţii.
    Sunt de acord cu ceea spuneati şi anume că…” un lucru e sigur, cei ce nu caută nu vor primi niciodată nimic.”
    Sunt situatii insa cand cei ce cauta ceva anume gasesc altceva. Sunt destule cazuri… Cateva exemple…
    „Cristofor Columb cauta drumul spre Indii. A descoperit America şi s-a mulţumit cu atat.”
    „Antipirina. Este substanţa pe care Knorr a testat-o şi i-a descoperit proprietăţile febrifuge în 1883, crezand ca a preparat o molecula foarte apropiata de chinina – asupra careia s-a înselat.”
    „Boson. Cum o arata si numele, un boson este o particula elementara (ca un foton, mezon, etc.) care apartine statisticii Bose-Einstein. Această notiune a aparut in 1924, in articolul unui fizician indian, cu un an inainte de inventarea mecanicii cuantice. Se pune intrebarea cum a putut aparea atunci aceasta notiune, cand inca nu era cunoscuta notiunea de functie de unda. Bose se inselase in calculele sale statistice. Mai tarziu, cand Einstein si-a dat seama de eroare, a considerat ca ideile lui Bose trebuie sa contina si ceva adevarat, de vreme ce ele prevedeau raspunsuri exacte. Ceea ce va confirma un an mai tarziu, mecanica cuantica.”
    „Pulsarii. Primul exemplu al acestor stele vibratoare, emitatoare de semnale radio, a fost inregistrat in 1967 de Jocelyn de Bell, in timp ce studia influenta undelor radio, emise de soare, asupra stralucirii stelelor vizibile de pe Terra.”
    „Yperita. Acest redutabil gaz de lupta, utilizat in cursul bataliei de la Yser, in 1917 a fost preparat in 1866 de chmistul german V. Meyer, intr-un scop foarte pasnic. Dupa ce a constatat pe pielea nenorocitului sau asistent ca, in ciuda tuturor asteptarilor, acest produs era foarte toxic, a abandonat studiul. ”
    (Citate din cartea lui Jean Jacques – „Hazardul sau ştiinţa descoperirilor neprevazute”, editura Nemira)

    Referitor la ceea ce afirmati ca „Informaţie fără timp şi spaţiu e greu de înţeles tocmai pentru că informaţia este alcătuită din fragmente de timp desfăşurate în spaţiu (sau invers!)”, sunt de acord ca este greu de inteles. Este o limita a gandirii. Pentru ca majoritatea oamenilor au o gandire bipolara, spatiala, temporala. Cu toate acestea sunt incercari de a se depasi aceasta limita prin elaborarea unor sisteme logice in cadrul logicii simbolice polivalente si chiar si in matematica – exista un domeniu numit teoria categoriilor – toate acestea vehiculeaza un gen de informatie aparte care se pare ca poate exista aspatial si atemporal.
    Un gânditor din secolul XX, Leon Birnbaum, scria următoarele:
    ”Dacă sistemul noastru solar ar fi avut doi Sori de culori diferite – să zicem roşu şi albastru – situaţi în focarele elipsei se revoluţie a Pământului şi Pământul şi-ar fi menţinut mişcarea de rotaţie, atunci gândirea noastră ar fi fost tripolară, ca urmare a sucesiunii repetate lumină roşie – lumină albastră – întuneric.”
    (Leon Birnbaum – ” Introducere în Logosofie – eseu asupra unei gândiri n-polare”, Editura Litera, Bucureşti, 1983, pag. 10).
    Desigur că dacă alături de Soare ar fi existat şi alte stele asemănătoare şi dacă pe planeta Pământ ar fi putut în aceste condiţii să apară viaţa şi conştiinţa, atunci ar fi posibil ca gândirea să fi fost mult mai complexă… Gândirea ar fi fost nu binară sau bipolară (aşa cum este acum, adică definită printr-o polaritate, de exemplu: bun – rău, adevărat – fals, mic – mare, urât – frumos, etc.) ci ar fi putut să fie multipolară (n-polară). Cum ar fi să ai o gândire… tripolară ? Cum ar arăta o gândire tripolară este greu de înţeles, este greu de descris… Este greu de înţeles, deşi nu imposibil, ce înseamnă să existe, spre exemplu, alături de… adevăr şi fals, să existe aşadar şi ALTCEVA… Şi totuşi există diferite logici numit multipolare sau polivalente care incearca sa depaseasca aceasta limita…
    In definitiv, cred ca necunoscutul, incertitudinea si limitele ne nefinesc existenta. Sunt, in acest sens, de acord cu ceea ce scria John D. Barow în cartea „Despre imposibilitate. Limitele stiintei si stiinta limitelor” Editura Tehnica:
    „Traim in timpuri stranii. Locuim in locuri stranii. Pe masura ce intram mai adanc in structurile logice interpatrunse, ce subliniaza natura realitatii, cred ca ne putem astepta sa gasim mai multe dintre aceste rezultate profunde care limiteaza ceea ce putem cunoaste. Cunoasterea Universului de catre noi are o margine. In cele din urma, putem chiar sa gasim ca marginea fractala a cunoasterii Universului defineste mai curand caracterul acestei cunoasteri decat continutul sau; ceea ce nu putem cunoaste este chiar mai revelator decat ceea ce putem cunoaste.”
    Toate cele bune.

  3. Aeleden
    |

    erată
    …unitatea de măsură pt intensitatea acelui câmp…

  4. Aeleden
    |

    E greu să depăşeşti referenţialul timpului prezent fără să intri în conflict cu oamenii ancoraţi în prezent. Ideile noi intră în conflict cu vechile mentalităţi şi asta este lupta dintre vechi şi nou, ceea ce este normal, căci trebuie să existe şi un instinct de conservare, altfel ne-am trezi în plin fantastic.

    Apropo de „timpul spaţializat” relativist, Thoth Atlantul este colosal în ce spune, ideile lui fiind chiar ştiinţifice. El afirmă: „caută să înveţi că timpul este secretul prin care te poţi elibera din acest spaţiu”. La el timpul pare a fi o iluzie a conştiinţei arătând că „deşii în timp eşti despărţit, eşti totuşi UNUL în toate timpurile existente”. Asta ar însemna că trăim în timpuri diferite (reincarnare) dar informaţia din noi rămâne aceeaşi, chiar dacă nu suntem conştienţi decât fragmentar de ea.

    „Timpul informaţional” de care vorbiţi nu poate fi decât spaţializat pentru că informaţia implică şi spaţiul, deoarece înseamnă vibraţie, modulare, care are nevoie şi de spaţiu pentru a se materializa. Informaţie fără timp şi spaţiu e greu de înţeles tocmai pentru că informaţia este alcătuită din fragmente de timp desfăşurate în spaţiu (sau invers!).

    Problema timpului/spaţiului ţine de un domeniu greu pentru timpul nostru. Iluminaţii spun că timpul şi spaţiul pot fi stăpânite doar pe căi spirituale şi de aceea înclin să cred că sunt iluzii ale conştiinţei.
    Şi toate acestea rămân speculaţii până nu vom fi capabili să le transpunem cumva şi matematic.

    Eu am găsit ceva interesant ce ar putea aduce o latură practică în înţelegerea timpului ca o formă de energie. Deoarece nu cred în teoria relativităţii generale am o altă abordare pe care am numit-o gravitodinamică. Am reuşit să definesc un câmp ce apare la rotaţia corpurilor masive. Când a trebuit să definesc unitatea de măsură pt acest câmp am rămas surprins să descopăr că el ar trebui să se măsoare în 1/s (dimensiuni de viteză unghiulară). Intensitatea acelui câmp în cosmos coincide aprox. cu constanta lui Hubble. Cu alte cuvinte acest câmp a avut o valoare maximă cândva şi scade în timp. Oare când acest câmp se va anula va dispare timpul? Poate de aceea unele referiri străvechi vorbesc despre „sfârşitul timpului”. Mai mult, variaţii ale acestui câmp misterios ar trebui să implice variaţii ale etaloanelor de timp. Acest câmp este generat totdeauna dipolar, cu polarităţile inseparabile. Rotaţia Lunii în jurul Terrei generează în centrul orbitei lunare (adică la suprafaţa Terrei) un câmp suficient de puternic pentru a fi „simţit”. Una din polarităţi corespunde cu triunghiul Bermudelor şi ce se întâmplă acolo este ceva legat de modificarea locală a timpului.
    Acest câmp mai poate fi generat şi cu ajutorul unor câmpuri magnetice foarte intense (este intrinsec legat de câmpul magnetic, ca direcţie şi sens, dar este mult mai slab).
    Abia de la acest nivel încolo s-ar putea vorbi de manipularea timpului şi cred că experimentele gen Philadelphia au fost reale.
    E posibil ca anumite cristale să influenţeze acest câmp (deci timpul). Vârful de cristal pe care îl avea Piramida-Keops putea focaliza acest câmp, undeva în subsol, unde sunt plasate nişte săli, unde timpul putea fi modificat. El spune explicit: „Acolo în vârf am aşezat cristalul, ce trimite raze spre Timp-Spaţiu, atrăgând forţa din eter, şi concentrând-o către trecătoarea din Amenti” (Tăbliţa 1).
    Thoth este formidabil. Scrierile au fost studiate toată viaţa şi de Newton şi de la el a preluat ideea de forţă şi aceea de eter.

    Până la concretizarea acestor idei toate rămân ipoteze, dar omul e dator să caute mereu. La un timp Dumnezeu se îndură de noi şi ne mai dă câte o frântură din Adevăr. Dar un lucru e sigur, cei ce nu caută nu vor primi niciodată nimic.

    Numai bine

  5. Constantin M. N. Borcia
    |

    Multumesc pentru citate, comentariu si pentru sugestie.
    Voi cauta cartea dumnneavoastra si o voi citi cu interes. Referitor la comunicarea temporala, sunt multe de spus. Este legata, dupa cum am incercat sa inteleg, de anumite proprietati ale timpului si ale informatiei. Timpul, in opinia mea, nu este numai o dimensiune (a patra dimensiune a universului), asa cum se arata in relativitatea speciala (asa-numitul spaţiu cu patru dimesiuni sau spatiul Minkovski), este, cred, ceva mai mult decat atat. Timpul in acceptiunea relativitatii este de fapt un timp spatializat… Daca se ia in considerare si informatia, mai bine zis conexiunea esentiala dintre timp si informatie, atunci TIMPUL devine mult mai complex decat ceea ce inseamna in teoria relativitatii. Timpul informational are caracteristici suplimentare fata de timpul spatializat. Circulatia informatiei in acest timp este specfica. Intr-un astfel de timp, transmiterea mesajelor este permisa dar se supune unor reguli speciale. Un mesaj trimis sau receptionat din trecut sau din viitor se supune, spre exemplu unei reguli numite regula reciprocitatii – ce cantitate de informatie se ofera tot atat ar trebui sa se cedeze; in caz contrar se pot produce dezechilibre cu diverse consecinte…
    Am incercat sa prezint aceste raporturi intr-o carte recent aparuta la editura Globe Edit („Timp si informatie – filozofia schimbarii”). Oricum problematica este foarte complexa. Unii spun ca sunt speculatii, dar este opinia lor atat si nimic mai mult, cu care pot fi sau nu pot fi de acord… Nu au decat sa ramana cu aceasta opinie, ceea ce pot sa spun este ca au fost multe cazuri in istorie cand diverse speculatii au devenit realitate odata cu trecerea timpului. Nu doresc sa intru in vreo polemica cu cineva, deoarece ar fi o pierdere de… timp. Acest timp as putea sa-l folosesc in alte scopuri mai bune, spre exemplu sa ma documentez…
    Inca odata multumesc foarte mult pentru comentariu – este interesant si voi reflecta asupra acestuia.
    Cu deosebit respect,
    C. Borcia

  6. Aeleden
    |

    Când un om atinge iluminarea primul lucru pe care îl face este evadarea din Prezent. Pentru a şti adevărul ei încearcă să ajungă (în timp) la începutul lumii, când a avut loc Facerea ei (regresie temporală). Iisus s-a întors înapoi în timp şi a fost martor la Creaţie:
    „Când El (Dumnezeu Tatăl n.n.) a întemeiat cerurile, Eu eram acolo; Când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului” (Proverbe 8/27).

    Şi Thoth Atlantul a ajuns până la limita unde timpul încă nu se născuse, dar, se pare că nu i s-a permis să treacă mai departe, fiind oprit de nişte „paznici” ai acestor dimensiuni ascunse.

    „Departe fost-am în călătoria mea prin spaţiu-timp.
    Până la capătul spaţiului acestui ciclu.
    Da, am aruncat o privire la păzitorii Barierei.”

    Se pare că spiritul lui Thoth chiar a fost „fugărit” prin acea dimensiune şi, spune el, pentru a se apăra împotriva acestor „paznici” trebuie folosită „crucea şi cercul combinându-le”. Am evidenţiat acest fapt pentru că crucea înscrisă într-un cerc era un simbol dacic străvechi, care, conform textului lui Thoth, provine de la atlanţi. Deci rădăcinile geto-dacilor sunt atlante. De aceea dacii foloseau ca etaloane de măsură pentru lungime cotul şi degetul piramidal şi au proiectat sanctuarele ca să reflecte geometria şi numerele sacre din Piramida-Keops. Pentru că dacii, în esenţa lor, erau atlanţi get-be-get. (Mai multe amănunte despre aceste aspecte am pus într-o carte publicată la editura Etnous (ISBN 978-606-712-345-6) care se numeşte „Revelaţii pentru mileniul III)

    Hermes (Trismegistul) în schimb face prospecţiuni temporale în viitor. El îl descrie aşa cum este azi:

    „Va fi chiar primejdie de moarte pentru cei care vor rămâne credincioşi religiei şi inteligenţei.
    Vor fi instituite noi drepturi (alea cu dosnicii n.n.), noi legi, nu va rămâne nici un cuvânt sfânt, nici o credinţă sacră, religioasă şi demnă de cer şi de lucrurile cereşti (……)
    Astfel va fi vechea eră a lumii, lipsă de credinţă şi dezordine, fărădelege şi batjocorirea oamenilor buni.”

    Un alt caz interesant (pentru care aţi putea căuta dovezi scrise în diferite timpuri) este momentul răstignirii lui Iisus. Dea lungul epocilor foarte mulţi iluminaţi s-au concentrat acolo, venind din Trecut sau Viitor pentru a fi martori la acel eveniment cosmic. Iisus ştia şi îi vedea şi pentru ei a spus acele pilde. Autorul cărţii „Viitor cu cap de mort” susţine că şi el a fost acolo prin regresie temporală şi aduce unele detalii interesante ce nu apar în Biblie.

    Cu respect
    Dorel Bârsan

  7. Aeleden
    |

    Pentru puţin.
    Multe aspecte din ce se întâmplă în Prezent sunt generate (cauzal) de ce s-a întâmplat în Trecut, dar (posibil) şi de intervenţia directă a unor oameni spirituali din trecut, care se pot proiecta în Prezent. De asemenea, şi cei din Viitor pot reveni în Prezent (care este trecutul lor). Am trăit o asemenea experienţă, când trei entităţi ovoidale mi-au apărut în preajmă şi mi-au vorbit. Se pare că ei aşteptau ceva de la mine şi eu mă abătusem de la realizarea acelei „misiuni”, motiv pentru care m-au ameninţat că mă vor lua „înapoi”. Mi-a fost greu să înţeleg la acel moment despre ce era vorba (aveam 30 de ani), dar cu timpul am înţeles. Cele trei entităţi erau din viitor, nu aveau chip, şi apăreau doar ca forme ovoidale alungite, de statura medie a unui om şi erau uşor luminiscente.

    De atunci subiectul mă pasionează şi de aceea am scris acele citate.

    În principiu aveţi dreptate: există comunicare (subtilă) între oameni din timpuri diferite, dar pentru cei mai mulţi oameni acestea sunt subiecte SF. De aceea s-au creat societăţi secrete, în care s-au grupat „cei care ştiu”. Numai că unii folosesc asta în direcţia răului.

    Numai bine.

  8. Constantin M. N. Borcia
    |

    Va multumesc foarte mult pentru citate. Sunt semnificative. Am mai gasit si eu alte fragmente pe care sper sa le includ intr-o eventuala editie revizuita a acestei carti… Cu mult respect, C. Borcia.

  9. Aeleden
    |

    „Chiar şi astăzi, fie prin influenţă directă reîncarnându-se pe Pământ, fie printr-un efect mental asupra gândurilor indivizilor, ei (entităţile spirituale ale unor civilizaţii străvechi, dispărute n.n.) îi pot influenţa pe aceştia, şi grupurile, şi naţiunile din timpul prezent” (Edgar cayce)

    „Acolo stau, preaputernici, eliberaţi de timp şi spaţiu.
    Nu aparţin acestei lumi şi totuşi înrudiţi cu ea…”
    (Thoth atlantul – Tăbliţa 2)

    „Aici mă manifest în acest ciclu al vostru,
    Dar în acelaşi timp sunt şi în viitorul vostru.
    Pentru mine timpul nu există, căci în lumea mea timpul nu există,
    Căci fără formă suntem NOI”.
    (Tăbliţa 7)

    „Căutat-am întotdeauna şi mai multă înţelepciune
    Pentru a o adăuga la cea pe care o aveam deja.
    Descoperit-am că doar viitorul deţinea înţelepciunea pe care o căutam”
    (Tăbliţa 9)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *