Home » Articole » RO » Societate » Politica » Guvernarea » Conceptul de autopoieză la nivel de stat

Conceptul de autopoieză la nivel de stat

Advertise on MultiMedia Network

Afirmația lui George Simmel despre faptul că banii sunt ”o revendicare a societății”, făcută în filosofia monetară, continuă să fie considerată, probabil, cea mai bună și cea mai largă definiție a banilor. Aceasta este în mod obișnuit înțeleasă ca ideea că banii sunt o revendicare a statului, deși acest lucru este problematic nu în ultimul rând pentru că statul însuși a fost înstrăinat de diverse fenomene, inclusiv de banii înșiși. Heterotopia digitală poate fi o modalitate de a descrie și analiza relația specială și evolutivă dintre statul contemporan și banii digitali.

Statele sunt fenomene complexe și acest lucru este reflectat și studiat într-o literatură de fond, în special în științele politice. Statul întruchipează noțiunea de suveranitate, care leagă teritoriul statului într-o structură administrativă care are putere și autoritate. Printre câțiva piloni care stau la baza statelor, identificăm cinci care sunt relevante pentru monedele digitale:

i) monopol asupra violenței,
ii) non-interferență,
iii) banii,
iv) birocrația,
v) statistici.

Desigur, s-ar putea identifica și alți piloni – cum ar fi legislația, reprezentarea democratică, sistemul de justiție, bunăstarea de bază etc. – dar aceste aspecte sunt mai puțin importante în contextul banilor digitali. Un fir important care leagă fiecare dintre piloni este ideea finității sau ideea că statele operează în limite definite.

În practică, poliția, armata, moneda, birocrația și statisticile oferă împreună resursele de infrastructură pentru statul modern. În mod simetric, din secolul al XVII-lea (epoca de aur a alianței dintre stat și monedă), ”statul național modern oferă o infrastructură crucială pentru moneda teritorială modernă: prin puterile sale de poliție, importanța ei în economia națională, autoritatea centralizată și capacitatea de a câștiga încrederea” (Helleiner).

Acești cinci stâlpi nu sunt structuri statice; mai degrabă, ele sunt performative în sensul că ele contribuie la reproducerea și întreținerea continuă a statelor. Noțiunea de performativitate înseamnă că afirmațiile au sens doar în cadrul unui sistem de autoreprezentare și autoproducere a practicilor și credințelor care se validează și se susțin reciproc. Această idee de autoproducere a fost observată inițial ca o capacitate a sistemelor biologice de a se reproduce și de a se menține, un fenomen referit de Varela et al (1974) ca autopoieză. Noțiunea a fost ulterior extinsă la sistemele sociale, în special de către Luhman (1995), care este probabil cel mai cunoscut avocat al opiniei că societățile sunt constituite din sisteme sociale care se auto-reproduc atât de mult ca și autoreferențiale. Ca și celulele, sistemele sociale își creează propriile limite și se mențin în viață conform logicii lor interne, care nu derivă din mediul sistemului. Conform acestei teorii, sistemele sociale sunt închise din punct de vedere operațional și autonome, deși acest lucru nu implică o deconectare completă între sistem și mediu. Mai degrabă, sistemele interacționează cu mediul lor și, deși există o creștere generală a entropiei, sistemele individuale – fie ele celule sau organisme – lucrează pentru a se menține și pentru a-și păstra ordinea internă. Sistemele autopoietice pot contrasta cu sistemele alopoietice, cum ar fi o fabrică, care, în timp ce produce materii prime și producția de produse finale, nu se reproduce ca un organism viu.

În concluzie, conceptul autopoiezei este important ca o modalitate de a rezuma și descrie tendința și capacitatea statului de a menține ordinea interioară cu un grad remarcabil de independență față de lumea exterioară. Cei cinci piloni descriși mai sus susțin acest proces și se întăresc reciproc. Ceea ce este la fel de important este și ideea că cei cinci piloni au lucrat pentru a circumscrie un stat cu un domeniu de influență finit și, chiar dacă granița poate fi supusă contestării, finitudinea este în mod obișnuit luată drept sine qua non a statului modern. Această finitate este acum problematizată, în special prin noile forme de bani digitali și infrastructurile pe care sunt construite.

Sursa: Kavanagh, Donncha, Miscione, Gianluca, Bitcoin and the Blockchain: a coup d’état in Digital Heterotopia?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *