Home » Articole » RO » Societate » Politica » Corupţia generalizată în România

Corupţia generalizată în România

postat în: Politica, Societate 0

Vorbeam zilele trecute cu un cunoscut care îmi spunea că aproape toţi funcţionarii de la o primărie din Oltenia au votat cu fostul primar, care a şi rămas în funcţie după alegeri. Respectivul primar nu este un bun gospodar. Dimpotrivă. A deturnat aproape toţi banii pe care i-a primit de la bugetul de stat. Dar avea o „calitate” incontestabilă: nu certa pe nimeni pentru că lipsea de la muncă, sau dacă afla că acesta a furat şi el un colac de sârmă, sau alte materiale sau obiecte de inventar.

Primarul acesta ar fi trebuit să aibă drept contracandidat un bun gospodar, pe X. X a fost chemat mai demult să evite falimentul unui spital. Ca director al acelui spital, a stopat toate furturile şi a pus la muncă angajaţii, reuşind în scurt timp să aducă spitalul pe linia de plutire. Dar faptul că a stopat furturile şi a pus angajaţii la muncă i-a fost fatal. S-a opus Sistemului. Astfel încât a fost înlocuit din funcţie pe linie de partid.

X nu a mai apucat să candideze. Sistemul şi-a dat seama că acesta este un element coroziv, care poate bloca, chiar şi local doar, un mecansim bine uns, îmbunătăţit în permanenţă de-a lungul istoriei noastre, şi adus la perfecţiune după 1989. Partidul l-a înlocuit cu o persoană ştearsă, care nu punea probleme.

Încerc de mult timp să înţeleg de ce nu se revoltă populaţia, atunci când află de marile furturi. Cred că una din explicaţii este aceasta: sistemul închide ochii atunci când angajatul unui spital fură mâncarea bolnavilor, sau când angajaţii unei primării fură câte un cui, pentru ca aceştia să se simtă vinovaţi şi să închidă la rândul lor ochii atunci când un ministru fură o fabrică, sau ia un comision de milioane de euro pentru a lăsa pe altul să fure fabrica.

Cu foarte mici excepţii, incluzând şi pe cei care nu fură din principiu sau cei care nu fură fiindcă nu au avut încă ocazia, suntem o ţară de vinovaţi. De hoţi. Hoţii de cuie sau de zacuscă se autojustifică prin faptul că trebuie să trăiască. Dar tot hoţi rămân. Hoţii de fabrici nu se autojustifică.

În cazul unui astfel de mecansim de corupţie generalizat, părerea mea e că nu mai există soluţii democratice. Şi nu va exista nicio revoltă suficient de puternică pentru că, înainte de a fi prevenită de sutele de hoţi de fabrici, ea este înnăbuşită în faşă de milioanele de hoţi de cuie, care se sperie la gândul că într-un alt sistem nu ar mai putea fura cuie.

Singura soluţie pentru cei extrem de puţini oameni cinstiţi din România, ar fi un nou război. Din acest punct de vedere, dacă Mitt Romney declara de curând că un război în Europa este de neconceput, eu aş zice că un război în Europa ar fi singura soluţie. Parafrazând-o pe Angela Merkel : “Nimeni nu trebuie să creadă că secole de corupţie pot fi şterse prin legi democratice.”

Necazul e că nici războiul nu e o soluţie. El ar fi doar o resetare a actualelor furturi. Hoţii de azi, o vor lua de la cap după un eventual război. Şi atunci?

Dacă nimeni şi nimic nu poate stopa corupţia, logica ar spune că ea este o stare umană normală, stabilă. Iar ceea ce este normal nu este imoral. Concluzia finală logică este că  oamenii cinstiţi sunt de fapt nişte neadaptaţi, care vor dispare treptat prin selecţie naturală.

Trăiască corupţia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *