» » » » » » » » » Costumul bărbătesc

Costumul bărbătesc

postat în: Portul popular 0

Cămaşă bărbătească dreaptă
Cămaşă bărbătească dreaptă

Costumul bărbătesc are o componenţă mai simplă decât cel femeiesc, reflectând o mare unitate peste întreaga întindere a ţării noastre. Se compune din aceleaşi piese pretutindeni : căciula sau pălăria, cămaşa îmbrăcată direct pe corp, care se poartă peste cioareci sau izmene (cu excepţia unor cazuri, când cămaşa se vâră în cioareci), brâul cu care se încinge mijlocul, cioarecii şi încălţămintea. Costumul este completat, în unele regiuni, cu vesta din dimie şi în altele cu pieptarul din blană de ovine.

Păstrând aceeaşi componenţă, costumul bărbătesc de Mehedinţi se încadrează în tipologia mai restrânsă a Olteniei, având ca notă caracteristică portul cămăşii vârâte în cioareci la ţinuta de iarnă sau cea de sărbătoare, iar brâul încins în aşa fel, încât cămaşa rămâne vizibilă sub talie, dat fiind că cioarecii ajung cu betelia numai până la şolduri.

Faţă de costumul femeiesc, cel bărbătesc prezintă o mai redusă varietate, de la o enclavă etnografică la alta, totuşi diferenţa între portul bărbaţilor din zona subcarpatică şi aceea de Câmpia dunăreană este evidentă. Elementele definitorii care determină diferenţa între cele două tipuri principale de port mehedinţean apar atât în materia primă şi tehnica de confecţionare, cât şi în croiala pieselor de port.

La munte s-a păstrat în mai mare măsură cămaşa dreaptă, care s-a purtat paralel cu cămaşa cu plătea până astăzi. De asemenea, s-a perpetuat aici şi utilizarea firului de cânepă, care îndoit cu firul de bumbac dă pânzei o consistenţă specifică ; suprafaţa netedă ne arată că aici nu a pătruns decorul de dungi („margini”) în ţesătura pânzei. In croială, cămaşa din nordul Mehedinţiului păstrează structura obişnuită, cu cele două foi drepte ale stanilor şi cei doi clini pe părţi. Lungimea cămăşii nu depăşeşte genunchii. Ornamentaţia redusă a cămăşii din această zonă este compensată prin ,,cheiţa” decorativă, ce uneşte foile cămăşii.

În Câmpia Dunării, cămaşa prezintă tipul specific acestei zone, cu o largă arie de răspândire pe cursul marelui fluviu. Este cămaşa de dimensiuni mari : largă, cu stanii din trei foi, cu câte trei clini pe părţi şi lungă, că ,,bate călcâiele”. Se poartă suflecată la mijloc ,,cu sân”. Dar cămaşa de câmpie prezintă şi în materia primă esenţiale diferenţieri faţă ele cea de munte, folosindu-se aici bumbacul şi borangicul, din care se ţese o pânză mai suplă, creaţă, ornamentată cu dungi din ţesătură („mărgini” sau „chenare”). Ornamentaţia mai bogată aici, apare sub forma de „sabace” pe pieptul cămăşii, iar la tivuri găsim „bebilurile”, specifice şi nelipsite cămăşilor de aici.

Cioarecii din zona subcarpatică, făcuţi din dimie, ţesută integral din lână, îndesată la piuă, sunt croiţi mai strâmţi pe picior, având în faţă, sub betelie, totdeauna, acele două deschizători ovale, în jurul cărora se centrează decorul de bârnaşe şi găetane negre. Aplicarea găetanului pe cusăturile de unire ale foilor şi în jurul turului subliniază croiala cioarecilor de munte.

În Câmpia Dunării, unde clima indică o îmbrăcăminte mai uşoară, dimia ţesută cu urzeală de bumbac şi numai băteala din lână, se dă, pentru îndesat, la „gratie” care o păstrează mai suplă, în croiala cioarecilor, ce se încadrează în tipologia hainelor cu dimensiuni dezvoltate ale Câmpiei dunărene, lipseşte formula cu „tur” a cioarecilor de munte, aici, intervenind clinii mari, care dau acestei piese de port linia largă, specifică zonelor din sudul ţării.

Ornamentul de găetane negre lipseşte aici, apare însă — la cioarecii de mare ţinută, din „şaic” — un ornament de şireturi ce ocoleşte o „roată” de postav colorat, aplicat la buzunare şi care prezintă similitudini cu un stil propriu portului bărbătesc de peste Dunăre.

Bărbatul îşi încinge mijlocul cu brâul, iar peste brâu se înfăşoară cu ,,brăcira”. Brâul roşu, specific costumului bărbătesc de pretutindeni, este, în Mehedinţi, adeseori înlocuit cu ,,brăcira” lată. Menţionăm sistemul de a purta cioarecii numai până la şolduri, lăsând vizibilă cămaşa între betelia cioarecilor şi brâul încins la talie.

Diferenţierea între munte şi câmpie apare şi în forma şi portul căciulii, care este ţuguiată la munte, unde se poartă ,,frântă într-o parte” şi rotundă la câmpie, purtată cu ,,ţarc” (îndoituri circulare pe creştet). Căciula ţuguiată, prezentă şi la câmpie, se poartă „înduplecată” spre spate.

Din cele de mai sus putem desprinde tipologia portului popular din Mehedinţi, atât cel femeiesc cât şi cel bărbătesc, din care reiese încadrarea sa în marile categorii de tipuri generale ale costumului popular românesc, dar totodată şi conturarea sa în tipuri zonale şi subzonale, ce apar atât de pregnant în Mehedinţi, care cuprinde în limitele sale zone etnografice — Carpaţi şi Dunăre — cu o pronunţată diferenţă între ele şi cu un distinct caracter local.

Croială cioareci, sudul Mehedinţiului
Croială cioareci, sudul Mehedinţiului

Sursa: Arta populara din Mehedinti – Paul Petrescu , Georgeta Stoica , Elena Secosan , Pavel Ciobanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *