» » » » » » » » » Costumul femeiesc popular în sudul judeţului Mehedinţi

Costumul femeiesc popular în sudul judeţului Mehedinţi

postat în: Portul popular 0

Port popular-45-Cusatura

Faţă de simplitatea, uniformitatea şi sobrietatea din zona de nord, costumul femeiesc din Câmpia Dunării, extrema de sud a Mehedinţiului, prezintă o mare varietate de forme, o exuberanţă coloristică şi o virtuozitate tehnică, ce reflectă o continuă căutare de noi şi rafinate atribute estetice. Dar aspectul complex al costumului popular din această zonă se datorează şi filierii cu străvechea cultură a spaţiului dunărean, care a cuprins deopotrivă zona de nord, ca şi cea de sud din cursul bătrânului fluviu. Marea unitate a formelor de cultură de pe întreaga Câmpie dunăreană se înscrie şi în tradiţia străvechilor legături ale acestei zone cu aria culturală bizantino-orientală, al cărei strat de civilizaţie s-a suprapus pe trunchiul viguros autohton din aceste locuri.

Unitatea tipologică a costumului românesc se păstrează, puternică şi bine închegată, dat fiind că elementele de suprapunere, ce marchează caracterul local al portului din Câmpia dunăreană, vizează mai mult detaliile de decor şi tehnică, fără să desprindă forma costumului de tipologia sa de bază şi, în cazul nostru, de structura costumului mehedinţean.

Elementul caracteristic al costumului din această zonă este „vâlnicul”, pe care îl mai găsim aici sub aspectul său originar : compus clin două foi, ţesut subţire, ornamentat cu vărgi şi alesătură înguste şi purtat scurt, cu poalele cămăşii pronunţat vizibile. Este denumit local „vălănic”.

Tipul de costum cu două catrinţe perpendiculare, denumite aici ,,prestelci”, are o frecvenţă redusă şi nu pare să aparţină portului de origine locală. Prestelca derivă din vâlnic, din ţesătura căruia se taie ; deci preocuparea pentru confecţionarea prestelcii în sine, pe baza unei forme tradiţionale (aşa cum o găsim în zona de nord, la ,,opregul îngust” şi la ,,fâstâc”) este inexistentă aici.

În schimb vâlnicul, care prezintă o neîntâlnită varietate, este purtat în toate ţinutele, forma lui cea mai preţuită „catrinţa” sau „zăvelca” cu ,,rânduri alese” pe câmpul roşu „cicic”, fiind răspândită masiv peste întreaga suprafaţă a câmpiei şi purtată în componenţă cu o cămaşă de calitate, având decorul clasic de altiţă, încreţ şi râuri cusute cu borangic, sau amici.

Aceeaşi componenţă apare şi cu ,,opregul în ochiuri”, de asemenea preţuit, dar apar-ţinând însă unei arii de răspânclire foarte restrânse.

Cârpa de borangic, care îmbracă capul în această ţinută de sărbătoare, nu se leagă peste „conci” (inexistent aici) ci peste legătura triunghiulară, care susţine părul.

Alături de îmbrăcămintea cu aspect luxuriant a ,,catrinţei alese” şi a ,,opregului în ochiuri” s-a dezvoltat în mod inevitabil şi ţinuta de muncă a femeii, marcată prin ,,opregul învărgat” de factură modestă, asociat cu cămaşa simplă numai cu un ,,rând peste umăr” sau altiţă cu ,,îngrădea” fără ele încreţ şi râuri pe braţ.

O formă nouă de port este ,,sumna”, o fustă din bumbac ţesută şi încutată artistic, care se poartă cu cămaşa cu plătea, ambele prezentând forme influenţate de îmbrăcămintea oraşului. Aceste piese de port apar numai în Câmpia dunăreană, în zonele din nord, fiind inexistente.

În colţul ele est al judeţului Mehedinţi, găsim o interesantă categorie de vâlnic negru (mai rar galben sau roşu) cu origini necunoscute, „zăvelca cu betea”, ornamentată prin broderie cu beteală argintie. Costumul cu această ,,zăvelca” strălucitoare se încadrează în tipologia unei restrânse enclave şi reprezintă o ţinută de sărbătoare în vestimentaţia femeii.

Sursa: Arta populara din Mehedinti – Paul Petrescu , Georgeta Stoica , Elena Secosan , Pavel Ciobanu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *