» » » » » » Crăciunul în Evul Mediu

Crăciunul în Evul Mediu

postat în: Crăciunul | 0

În Evul Mediu timpuriu, ziua de Crăciun era umbrită ca importanță de Bobotează, care în creștinismul occidental s-a axat pe vizita magilor. Dar calendarul medieval era dominate sărbătorIle legate de Crăciun. Cele patruzeci de zile înainte de Crăciun au devenit „cele patruzeci de zile ale St. Martin” (care începeau la 11 noiembrie, de sărbătoarea Sf Martin de Tours), acum fiind cunoscute sub numele de Advent. În Italia, fostele tradiții saturnaliane au fost incluse în Advent. Prin sec. al 12-lea, aceste tradiții s-au transformat din nou în cele douăsprezece zile de Crăciun (12 decembrie – 5 ianuarie); o perioadă care apare în calendarele liturgice ca perioada Crăciunului sau cele Douăsprezece Zile Sfinte.

Încoronarea lui Charlemagne de Crăciun (Încoronarea lui Charlemagne de Crăciun în anul 800 ajutat la promovarea popularității sărbătorii)

Proeminența zilei de Crăciun a crescut treptat după ce Charlemagne a fost încoronat împărat în ziua de Crăciun, în anul 800. Regele Edmund Martirul a fost uns de Crăciun în 855 iar Regele William I al Angliei a fost încoronat în ziua de Crăciun în 1066.

Prin Evul Mediu Central, sărbătoarea a devenit atât de proeminentă încât cronicarii remarcau în mod frecvent situațiile în care diverși magnați sărbătoreau Crăciunul. Regele Richard al II-lea al Angliei a găzduit o sărbătoare de Crăciun în 1377, la care s-au mâncat douăzeci și opt de boi și trei sute de oi. Porcul Yule era o caracteristică comună a sărbătorilor de Crăciun medievale. Colindatul a devenit, de asemenea, popular, și era inițial format dintr-un grup de dansatori care cântau. Grupul era compus dintr-o cântăreață și un cerc de dansatori care formau corul. Diverși scriitori ai vremii au condamnat colindul ca indecent, indicând faptul că tradițiile indecente de Saturnalia și Yule au continuat în această formă. „Proastele obiceiuri”  – beția, promiscuitatea, jocurile de noroc – era, de asemenea, o caracteristică importantă a festivalului. În Anglia, cadourile erau schimbate în ziua de Anul Nou, și se bea o bere specială de Crăciun.

Crăciunul în timpul Evului Mediu a fost un festival public în timpul căruia se folosea iedera, ilexul, și alte plante verzi. Oferirea de cadouri de Crăciun în timpul Evului Mediu a fost un obicei practicat între oameni cu raporturi juridice, precum între chiriaș și proprietar. Efervescența anuală în mâncare, dans, cântec, sport și jocurile cu cărți de joc, a escaladat în Anglia, și în secolul al 17-lea în perioada de Crăciun se întindeau mese generoase, se foloseau măști elaborate și se desfășurau diverse concursuri. În 1607, regele James I a insistat ca un spectacol să fie jucat în noaptea de Crăciun și curtea să se resfețe cu jocuri. În timpul Reformei, în sec. XVI și XVII în Europa, mulți protestanți au schimbat oferirea de cadouri pentru Copilul Hristos sau Christkindl, și data în care se ofereau cadouri s-a schimbat de la 6 decembrie la Ajunul Crăciunului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *