» » » » » » » Craiova, moşie a Bassarabilor

Craiova, moşie a Bassarabilor

postat în: Istoria Olteniei | 0

Matei Basarab

Fost-a Craiova în timpurile cele mai vechi, înainte chiar de a fi oraşul Băniei, inainte chiar de a fi satul Vornicului Neagoe, tatăl Craioveştilor, un sat şi o moşie a Basarabilor? Fost-a, cu alte cuvinte, oraşul nostru, leagănul acelei vechi dinastii boereşti care a însemnat atât de mult în istoria Ţării Româneşti, sau numai una din acele multe moşii ale acestui neam boeresc ? Iată două întrebări de o deosebită importanţă, cărora din negura vremurilor trecute şi după puţinele isvoare istorice ce avem la îndemână, să căutăm a le da o deslegare în legătură cu trecutul istoric al oraşului nostru.

Astazi nu mai este nimeni, — mai cu osebire Craiovean, care să nu spună, cu un fel de legitima mândrie, că oraşul Craiova a fost oraşul Băniei Oltene. Trecutul acesta, ajuns astăzi un fel de podoaba istorică a Craiovei, este de nediscutat.

Dar, că Craiova a fost de la îndeput o moşie a Bassarabilor, cari au locuit-o statornic mai întâi ca un târguşor format pe această moşie Bassarabească, mai apoi ca un oraş, veche stapânire din moşi-strămoşi, aceasta nu toţi o pot şti şi spune.

Ne vom lua noi această sarcină, afirmând şi dovedind, după actele istorice cunoscute, că Craiova, ca şi împrejurimile ei, au făcut parte din moşiile strămoşeşti ale Basarabilor; a fost, cum s”ar spune într”un limbagiu istoric : avere Bassarabească.

Afirmând cele de mai sus, nu greşim nimic. În adevăr, cele mai vechi isvoare istorice, documente sau inscripţii, care ni vorbesc de Craiova, nu apar de cât pe la începutul secolului XIV-a şi în special pe timpul domniei lui Mircea cel Bătrân. Pe vremea aceia de bună seamă Bassarabii, această castă boerească, domnia în toată Oltenia, toata dreapta Oltului, şi aveau deci întinse moşii pe care erau înşirate satele domneşti. Poate că între acestea, unul va fi fost şi satul Craiova, satul lui Neagoe Vorznicul, tatăl Craioveştilor şi ruda apropriată a Bassarabilor, iar raţionamentul istoric care ne face să credem aceasta, va reeşi mai bine din examinarea ce vom face documentelor cunoscute nouă, în care urmaşii acestor Bassarabi de la începutul sec. XIV-a, vorbesc despre Craiova, ca de o moşie a lor, veche moştenire Bassarabească.”

Care sint aceste isvoare istorice ?

D-l August Pesacov, cunoscut prin stăruinţa depusă spre a cunoaşte cât mai multe acte şi documente vechi cu privire la trecutul Craiovei, ocupându-se cu istoricul bisericei Sf-tu Dumitru din Craiova, a stabilit din inscriptia veche a acestei biserici, că acei cari au făcut-o de iznoavă din temelie, au fost Matei Basarab Voevod şi soţia sa Elina Doamna. În această inscripţie a bisericii, reprodusă în intregul ei în Schite din Istoria Craiovei, „Matei Basarab, fondatorul sau ziditorul din nou al acestei biserici, spune însă ceva de o deosebită importanţă cu privire la chestiunea ce ne preocupă, anume că el a zidit această biserică pentru Craiova ce a fost moşie din strămoşi a Măriei Sale….”. Cu alte cuvinte a zidit sau reînoit Biserica Sf-tu Dumitru la Craiova tocmai pentru că aci a fost locul său satul Domnesc al Bassarabilor din care şi el descindea, ca o amintire şi ca o acţiune a tradiţiei acestui neam faţă de oraşul Craiovei.

Mai mult : Matei Basarab Voevod arată precis în inscripţia de la Sf-tu Dumitru, că ,,Craiova a fost moşie din strămoşi a Măriei Sale.” Ce va să zică aceasta? Pur şi simplu că pe acele vremuri Craiova era un oraş domnesc, iar moşia Craiovei, era socotită ca o moşie domnească, deci care aparţinea Domnului, şi în special Domnului din neamul Bassarabilor.

Dar Matei Basarab mai zice: moşie din strămoşe. Aceasta însemnează iarăşi că moşia Craiovei şi deci şi oraşul, satul cel vechiu, aparţineau Bassarabilor din moşi strămoşi, al căror nume îl purta încă, spre marea lui glorie, Matei Bassarab, şi cărora le aparţinuse în vremuri moşia Craiovei în deplină proprietate, fiind trecută ca moştenire rând pe rând în neamul Bassarabilor Olteni.

Ca să se vadă însă şi mai bine importanţa deosebită a acestei inscripţii document pentru trecutul Craiovei şi vechile ei legături cu neamul Bassarabilor, credem că nu este lipsit de orice interes istoric, reproducerea acestei inscripţiuni în intregul ei; cu atât mai mult cu cât inscripţia este foarte puţin cunoscută. Cu modul acesta oricine va putea judeca prin sine însu-şi valoarea isvorului istoric de la care căpătăm această cunoştiinţă:

„În numele Tatălui şi al Fiului şi al sfântului Duh, întru sfânta Troiţă şi întru Dumnezeire nedespărţită ve veacă-i amin.

Cu puterea milostivului Dumnezeu ziditu-sau aceasta sfântă besearecă şi sau făcut din temelie de iznovă pre hramu, lui sfantă[i] Dimitrie mirotocivago l), Creştin şi prea luminat Io Matei Băsărab Voevod Domnu Ţărăei Rumâneşti i gospodjia ego Elina…, păntru Craiova fost-au moşie den strămoşie a Măriei Sale şi sau săvârşit misiţa Octom…. ve leat 7160 2) şi au fost ispravnic Danciul. Părăianu ot Mile[şti….] 3).”

Aşa dar, când Vodă Matei Bassarab spunea în inscripţia Bisericei Sf-tu Dumitru despre Craiova: fost-au moşie den strămoşie a Măriei Sale, el era în plină cunoştinţă de ceea ce punea să se scrie în piatra (pisania) bisericei sale. Craiova aparţinuse din moşi strămoşi Bassarabilor şi el însuşi era Bassarab. Din genealogia Bassarabilor şi a Craioveştilor se vede înrudirea apropiată a acestora, iar Matei Bassarab, prin tatăl său marele Vornic Danciu din Brâncoveni (†1595) era şi el un Bassarab înrudit cu Craioveştii. 4), cărora poate le revenise prin tatăl lor Neagoe Vornicul această moşie a Bassarabilor şi apoi ea trecuse prin moştenire la părinţii lui Matei Bassarab, iar de la aceştia lui însuşi.

O altă inscripţie, tot din acea vreme, reprodusă tot în lucrarea de mai sus a def. August Pesşacov, invederează din nou, tot aşa de categoric, că Craiova a fost moşie a Bassarabilor.

Inscripţia este tot de la Matei Bassarab şi tot din acelaşi an (1651) şi priveşte o altă fondaţie pioasă a acestui evlavios Domn. E vorba despre inscripţia de la fântâna zisă Popova aflată şi astăzi în partea de sud a oraşului, în drumul spre Jiu, către bariera Calafatului, spre vechiul han al Chintescului.”

Această fântână pe care def. Pesşacov o numeşte în lucrarea sa „fântâna Bassarabească”, fiind părăsită şi reînoită de Matei Bassarab, acesta în pisania ei vorbeşte iarăşi de vechii ei strămoşi, cari nu pot fi alţii de cât Bassarabii sau Craioveştii ce făcuseră vechea fântână. Inscripţia are următorul cuprins :

„Această fântână fost-au făcută den moşi den strămoşie Domniei meale ci s”au fost părăsit, iar Domnia mea o am înterneiat ca să fie pomană và veac…. va leat 7160, Ispravnic Danciu Părăianu ot Mileşti i Căpitan Stanciu.”

De sigur Matei Bassarab Voevod, cunoscut în istoria ţărei ca un evlavios Domn şi plin de grijă pentru bisericele şi mănăstirile ţărei, nu putea să nu aibă în deosebită grijă localurile sfinte care aminteau într”un fel sau altul pe înnaintaşii neamului său şi străluciţii lui strămoşi. De aceia el nu pierdea niciodată ocazia de a îndrepta, reînoi sau înfrumuseţa ceea ce făcuse aceşti strămoşi ai săi în amintirea neamului Bassarabesc.

Şi ori de câte ori întemeia sau refăcea ceva care de la început fusese Bassarabesc sau era in legă
tură cu acest neam al Bassarabilor, el nu uita de a spune în inscripţia reînoită, cu o adevarată religiositate şi mândrie, că vechea clădire sau vechea fântână fusese a unuia din strămoşii săi Bassarabi.

Numai astfel ni s”a putut conserva într”un mod atât de sigur, prin grija acestui mare Domn al Ţărei, preţioasele ştiinţe istorice săpate în piatră, adevărate isvoare istorice neînlăturabile, isvoare care, cu privire la trecutul Craiovei şi la credinţa neîndoioasă ce avem că oraşul nostru este o veche moşie a Bassarabilor, ne aduc o contribuţie aşa de luminoasă şi aşa de temeinică încât orice altă părere istorică este de prisos.

De aceia stabilind acest adevăr istoric, nu putem de cât să tragem această concluzie: moşia Craiovei, ca şi oraşul pe care Bănia l-a înălţat mai târziu, nu este alt de cât vechea moşie şi vechiul sat, al Bassarabilor Olteni, stăpânitori ai. atâtor moşii din dreapta Oltului, în secolii XI1I-a şi XIV-a

1) dătător (făcător) de mir.

2) Anul 1651.

3) Reprodusă în Schite din Istoria Craiovei p. 46, unde se află fotografiate cu caractere slavone, originala inscripţie de pe piatra aflată pe frontispiciul Bis. Sf-tu Dumitru (înainte de a fi dărâmată).

4) 0. Lecca, ,Genealogia Craioveştilor” în Farniliile boereşti din Muntenia şi Moldova.
Cp. N. Iorga: ,Răscoala Şeimenior în potriva lui Matei Bassarab” în A. A. R. Tom. XXXIII p. 16 Nota 2.

George Mil. Demetrescu, Arhivele Olteniei, 1922

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *