Home » Articole » RO » Știință » Pseudoștiință » Creaţia inteligentă

Creaţia inteligentă

chiul lui Dumnezeu - Imagine prelucrată a Nebuloasei Helix, o formaţiune compusă din gaz şi praf împrăştiate de o stea ce a dispărut, în constelaţia Vărsător, la 700 de ani lumină de Pământ. Fotografia a fost făcută cu un telescop al European Southern Observatory.
Ochiul lui Dumnezeu – Imagine prelucrată a Nebuloasei Helix, o formaţiune compusă din gaz şi praf împrăştiate de o stea ce a dispărut, în constelaţia Vărsător, la 700 de ani lumină de Pământ. Fotografia a fost făcută cu un telescop al European Southern Observatory.

Creaţia inteligentă este conceptul conform căruia „anumite caracteristici ale universului şi ale fiinţelor vii sunt explicate cel mai bine prin existenţa unei cauze inteligente, nu printr-un proces indirect precum selecţia naturală.” Acesta este o formă a creaţionismului şi o adaptare contemporană a argumentaţiei teologice tradiţionale pentru existenţa lui Dumnezeu, dar care evită în mod deliberat să specifice natura sau identitatea creatorului. Susţinătorii săi cei mai de semă – cei mai mulţi fiind asociaşi cu Institutul Discovery, un institut de cercetări politice conservativ—consideră creatorul ca fiind Dumnezeul creştin.

Conceptul de creaţie inteligentă a fost dezvoltat de un grup de creaţionişti americani care şi-au adaptat argumentele ca urmare a controversei creaţie-evoluţie pentru a ocoli legislaţia americană care intezice predarea creaţionismului ca ştiinţă. Susţinătorii săi afirmă că creaţia inteligentă este o teorie ştiinţifică. Astfel, ei încearcă să redefinească în mod fundamental ştiinţa pentru a include explicaţii supranaturale. Consensul aproape unanim în comunitatea ştiinţifică este că creaţia inteligentă nu este ştiinţă, ci pseudoştiinţă.

Creaţia inteligentă îşi are originea în răspunsul hotărârii Curţii Supreme a Statelor Unite în cazul Edwards v. Aguillard, care intezicea predarea creaţionismului ştiinţific în şcolile publice întrucât ar încălca principiul separării bisericii de stat. Prima utilizare importantă a creaţiei inteligente a fost în Of Pandas and People, un manual din 1989 elaborat pentru lecţiile de biologie din licee. Începând cu mijlocul anilor 1990, susţinătorii creaţiei inteligente au fost finanţaţi de Institutul Discovery care, împreună cu Centrul pentru Ştiinţă şi Cultură, au planificat şi fondat „mişcarea creaţia inteligentă„. Ei au pledat pentru includerea creaţiei inteligente în curricula şcolilor publice, până în 2005, când judecătorul de district la SUA John E. Jones III a decis în cazul Kitzmiller v. Dover Area School District că creaţia inteligentă nu este ştiinţă, şi că „nu se poate desprinde de antecedentele sale creaţioniste, şi deci religioase”, concluzionând că promovarea acestui concept în şcolile districtului violează Clauza de Recunoaştere a Primului Amendament al Constituţiei SUA., conform căreia Congresul nu va adopta nicio lege care să recunoască o anumită religie.

Bibliografie

  • Gross PR; Forrest B. Creationism’s Trojan Horse: the Wedge of Intelligent Design. Oxford [Oxfordshire]: Oxford University Press; 2004. ISBN 0-19-515742-7.  at Google Books
  • Humes E. Monkey Girl: Evolution, Education, Religion, and the Battle for America’s Soul. New York, N.Y: ECCO; 2007. ISBN 0-06-088548-3.
  • Edis T; Young M. Why Intelligent Design Fails: A Scientific Critique of the New Creationism. New Brunswick, N.J: Rutgers University Press; 2006. ISBN 0-8135-3872-6.  at Google Books
  • Why Darwin Matters: The Case Against Intelligent Design. New York: Henry Holt; 2007. ISBN 978-0-8050-8306-4.
  • Slack G. The Battle over the Meaning of Everything: Evolution, Intelligent Design, and a School Board in Dover, PA. San Francisco: Jossey-Bass; 2007. ISBN 0-7879-8786-7.  at Google Books

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *