» » » » » » Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO)

[singlepic id=43 w=320 h=240 float=right]Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) este o instanţă de judecată supra-naţională cu sediul la Strassbourg, stabilită prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, şi care răspunde plângerilor conform cărora unul din statele afiliate a violat drepturile opmului stabilite în Convenţie şi protocoalele sale.

Plângerile pot fi făcute de persoane fizice sau alte state afiliate, iar Curtea poate fi solicitată şi pentru a elabora unele recomandări şi consultaţii. Convenţia a fost adoptată sub auspiciile Consiliului Europei şi toate statele membre ale Uniunii Europene au semnat acest document. Curtea nu este parte a Uniunii Europene.

Judecători

Înainte de adoptarea Protocolului nr. 14, judecătorii erau aleşi pe o perioadă de şase ani, cu posibilitatea de reînnoire. În prezent judecătorii sunt aleşi pentru o perioadă de nouă ani care nu se poate reînnoi. Numărul judecătorilor permanenţi la Curte este egal cu cel al statelor care au semnat Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Convenţia impune judecătorilor o înaltă moralitate, şi să fi obţinut calificative adecvate pentru înalta curte de justiţie, sau să fi fost jurisconsult cu competenţă recunoscută. Judecătorii sunt aleşi prin vot majoritar de Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei din câte trei candidaţi din fiecare ţară semnatară. Judecătorii sunt aleşi oricând a expirat mandatul unui judecător, sau când un nou stat a semnat Convenţia. Judecătorii trebuie să se retragă atunci când au împlinit 70 ani, dar pot păstra biroul până când este ales un nou judecător şi/sau atunci când li s-a terminat mandatul. Judecătorii acţionează independent de statele care i-au ales. Pentru a se asigura independenţa Curţii, judecătorii nu au voie să participe la activităţi care pot compromite independenţa instituţiei. Ei pot fi demişi dacă ceilalţi judecători decid astfel printr-o majoritate de 2/3, în cazul în care judecătorii nu şi-au îndeplinit îndatoririle. Judecătorii sunt, pe perioada activităţii la CEDO, beneficiari ai unor privilegii şi imunităţi oferite de ARt. 4 din Statutul Consiliului Europei.

Adunările plenare şi administrarea

Adunarea plenară este o reuniune a tuturor judecătorilor, fără funcţie jurisdicţională, doar pentru a alege preşedintele, vicepreşedintele, secretarul şi secretarul adjunct. În cadrul ei se iau şi decizii administrative, de disciplină, metode de lucru, reforme, se stabilesc Camerele şi se adoptă reglementările Curţii.

Jurisdicţie

[singlepic id=44 w=320 h=240 float=]

Jurisdicţia Curţii ţine de cazurile dintre state, plângerile persoanelor fizice ămpotriva statelor semnatare, şi recomandări conform protocolului nr. 2. Reclamaţiile persoanelor fizice constituie majoritatea cazurilor judecate de Curte. Judecătorii formează Comitete de câte trei judecători, Camere din şapte judecători, şi o Mare Cameră formată din 17 judecători pentru îndeplinirea funcţiilor jurisdicţionale.

Reclamaţiile persoanelor fizice

Reclamaţiile persoanelor fizice împotriva statelor semnatare, prin care se afirmă violarea de către stat a drepturilor lor stabilite prin Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, poz fi făcute de oricare persoană, organizaţie neguvernamentală, sau grup de persoane. Odată înregistrată la Curte, cazul este atribuit unui judecător raportor, care poate lua decizia finală de inadmisibilitate a cazului. Un caz poate fi considerat inadmisibil atunci când el este incompatibil cu ratione materiae, ratione temporis sau ratione personae, sau dacă respectivul caz nu poate fi soluţionat prin proceduri formale. Dacă judecătorul raportor decide că respectivul caz poate fi soluţionat, cazul este deferit Camerei Curţii, care îl comunică guvernului statului împotriva căruia s-a făcut plângerea, solicitând guvernului observaţiile sale la respectivul caz. Camera Curţii poate apoi delibera şi judeca acel caz referitor la admisibilitatea şi valoarea sa. Cazurile care ridică serioase probleme de interpretare şi aplicare a Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, o problemă gravă de importanţă generală, sau care se poate baza pe un caz judecat anterior, poate fi supus Marii Camere dacă toate părţile în caz sunt de acord cu renunţarea de către Camera Curţii la caz în favoarea Marii Camere. Un complet de cinci judecători decide dacă Marea Camerp acceptă cazul.

Depunerea unei petiții la CEDO

Depunerea unei petiții la CEDO se face în mai multe etape, prima etapă este de verificare a criteriilor de admisibilitate. Pentru a se pute adresa Curții trebuie ca:

  • reclamantul să fi epuizat toate căile de atac oferite de către instanțele naționale
  • să nu fi trecut mai mult de șase luni de la epuizarea ultimei căi de atac (de la data hotărârii irevocabile la nivel național)
  • trebuie să fie capabil să dovedească că cel puțin unul dintre drepturile protejate de convenție i-a fost încălcat și că acest drept i-a fost încălcat de către unul dintre statele semnatare ale convenției
  • evenimentele supuse examinării trebuie să fi avut loc după data semnării convenției de către statul împotriva căruia se depune plângere

Procedura şi decizii

După admisibilitatea preliminară Curtea examinează cazul prin audierea reprezentanţilor ambelor părţi. Curtea poate solicita orice investigaţie considerată ca necesară, statul reprezentat trebuind să ofere Curţii întreaga asistenţă în acest scop. Convenţia Europeană a Drepturilor Omului impune ca toate audierile să fie publice, cu excepţia unor situaţii excepţionale. Practic, majoritatea cazurilor sunt dezbătute in camera cu pledoarii scrise. În cazul unor proceduri confidenţiale Curtea poate audia ambele părţi în locaţii securizate, în astfel de situaţii Curtea monitorizând conformitatea înţelegerii cu Convenţia. Decizia Marii Camere este definitivă, deciziile Camerei Curţii devin definitive la trei luni după elaborare, dacă nu s-a făcut apel la Marea Cameră. Dacă completul de judecători ai Marii Camere respinge apelul, decizia Camerei Curţii devine definitivă.

În cazul deciziilor definitive Curtea face o declaraţie privind violarea Convenţiei de către un stat semnatar, şi poate dispune statului semnatar să plătească material şi/sau despăgubiri morale şi costurile legale implicate de caz pe perioada judecării de complete locale şi de către Curte. Art. 46 al Convenţiei stabileşte că statele semnatare se angajează să respecte decizia finală a Curţii. Recomandările nu sunt obligatorii. Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei este însărcinat cu supravegherea ducerii la îndeplinire a deciziei Curţii. Comitetul de Miniştri verifică conformitatea schimbărilor legislative naţionale cu Convenţia, şi măsurile concrete luate de statul semnatar pentru a elimina violările..

Relaţia CEDO cu alte curţi de justiţie

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene

Curtea Europeană de Justiţie (CEJ) nu are legătură cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Dar, întrucât toate statele membre UE sunt membre a Consiliului Europei şi au semnat Convenţia privind Drepturile Omului, trebuie să există o consistenţă legislativă între cele două curţi. Rezultă că CEJ se referă la cazurile Curţii pentru Drepturile Omului şi tratează Convenţia pentru Dtepturile Omului ca şi cum acestea ar fi parte din sistemul legislativ al Uniunii Europene. Deşi statele membre UE sunt membre, Uniunea Europeană ca instituţie nu este, întrucât nu are această competenţă conform tratatelor anterioare. Oricum, instituţiile Uniunii Europene sunt angajate conform Art. 6 din Tratatul UE de la Nisa să respecte drepturile omului stabilite prin Convenţie. Mai mult, întrucât Tratatul de la Lisabona se aplică începând cu 1 decembrie 2009, UE va semna şi ea îmsăşi Convenţia. Aceasta va lega Curtea de Justiţie prin precedentele juridice de Curtea pentru Drepturile Omului şi va fi deci subiect al legislaţiei pentru drepturile omului, soluţionând astfel de conflicte legislative.

Curţi naţionale

Cele mai multe din părţile semnatare a Convenţiei Europene pentru drepturile Omului au inclus Convenţia în propriile dispoziţii legislative naţionale, prin texte constituţionale, statut, sau decizii juridice.

Judecătorul desemnat de România la Curtea Europeană a Drepturilor Omului din 1995 şi până în prezent este Corneliu Bârsan, jurist român, profesor de drept civil, fost decan al Facultății de Drept a Universității București.

Imagini:

(Traducere si adaptare din Wikipedia)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *