Home » Articole » RO » Societate » Filozofie » De ce nu ai întâlnit încă niciun extraterestru? Paradoxul Fermi

De ce nu ai întâlnit încă niciun extraterestru? Paradoxul Fermi

postat în: Filozofie 0

Mesajului Arecibo (O reprezentare grafică a mesajului Arecibo, prima încercare a umanității de a folosi undele radio pentru a-și comunica în mod activ existența civilizațiilor extraterestre)

Noi, pământenii, suntem singuri în Univers? Dacă nu, unde sunt ceilalți? De ce nu i-am întâlnit? Aceste întrebări sunt formulate științific prin așa-numitul paradoxul Fermi.

Paradoxul Fermi, denumit după fizicianul italian-american Enrico Fermi, este contradicția aparentă între lipsa de dovezi pentru civilizațiile extraterestre și diverse estimări pentru probabilitatea acestora (cum ar fi unele estimări optimiste pentru ecuația lui Drake).

Următoarele sunt unele dintre faptele care servesc împreună pentru a evidenția contradicția aparentă:

  • Există miliarde de stele pe Calea Lactee asemănătoare cu Soarele.
  • Cu probabilitate ridicată, unele dintre aceste stele au planete asemănătoare Pământului.
  • Multe dintre aceste stele și, prin urmare, planetele lor, sunt mult mai vechi decât soarele. Dacă Pământul este tipic, este posibil ca pe unele să se fi dezvoltat viață inteligentă cu mult timp în urmă.
  • Este posibil ca unele dintre aceste civilizații să fi dezvoltat călătorii interstelare, un pas pe care oamenii îl investighează acum.
  • Chiar și în ritmul lent al călătoriei interstelare actualmente preconizate, galaxia Căii Lactee ar putea fi traversată complet în câteva milioane de ani.
  • Și din moment ce multe dintre stelele similare cu Soarele sunt cu miliarde de ani mai vechi, Pământul ar fi trebuit deja vizitat de civilizații extraterestre sau cel puțin de sondele lor.
  • Cu toate acestea, nu există dovezi convingătoare că s-a întâmplat acest lucru.

Au fost multe încercări de a explica paradoxul Fermi, sugerând în primul rând că ființele extraterestre inteligente sunt extrem de rare, că durata de viață a unor astfel de civilizații este scurtă sau că există dar, din diferite motive, nu vedem nicio dovadă.

Deși nu a fost primul care a luat în considerare această întrebare, numele lui Fermi este asociat cu paradoxul din cauza unei conversații întâmplătoare din vara lui 1950 cu colegii fizicieni Edward Teller, Herbert York și Emil Konopinski. În timp ce mergeau la prânz, cei trei au discutat despre rapoartele OZN recente și despre posibilitatea de a călători mai iute decât viteza luminii. Conversația a continuat cu alte subiecte, până când, în timpul prânzului, Fermi a spus brusc: „Dar unde este toată lumea asta?”

Există două părți ale paradoxului Fermi care se bazează pe dovezi empirice – că există multe potențiale planete locuibile și că nu vedem nicio dovadă de viață. Primul punct, că există multe planete adecvate, a fost o presupunere pe vremea lui Fermi, dar acum este susținută de descoperirea că exoplanetele sunt comune. Modelele actuale prezic miliarde de lumi locuibile în galaxia noastră.

A doua parte a paradoxului, că nu vedem nicio dovadă a vieții extraterestre, este și un domeniu activ al cercetării științifice. Aceasta include atât eforturile de a găsi orice indiciu de viață, cât și eforturile direcționate în mod special spre găsirea vieții inteligente. Aceste studii au fost făcute începând cu 1960, iar mai multe sunt încă în desfășurare.

Deși astronomii nu caută de obicei extratereștrii, au observat fenomene pe care nu le-ar putea explica imediat fără a apela la o sursă de civilizație inteligentă. De exemplu, pulsarii, când au fost descoperiți pentru prima dată în 1967, au fost numiți omuleții verzi (LGM) din cauza repetării precise a pulsurilor lor. În toate cazurile, explicații care nu au nevoie de viață inteligentă au fost găsite pentru astfel de observații, dar rămâne posibilitatea descoperirii. Exemplele propuse includ explorarea asteroizilor care ar schimba aspectul discurilor de resturi din jurul stelelor, sau a liniilor spectrale de la eliminarea deșeurilor nucleare în stele.

În 2018, fizicianul Alexander Berezin de la Universitatea Națională de Cercetare în Tehnologie Electronică (MIET) din Rusia și-a prezentat propria explicație pentru ce suntem aparent singuri în Univers, propunându-i ceea ce el numește soluția sa „Primul intrat, ultimul ieșit” la paradoxul Fermi. Potrivit lucrării lui Berezin, paradoxul are o „soluție banală, care nu necesită presupuneri controversate”, dar se poate dovedi „greu de acceptat, întrucât prezice un viitor pentru propria noastră civilizație care este chiar mai rău decât dispariția „.

După Berezin, problema cu unele soluții propuse pentru Paradoxul Fermi este că acestea definesc viața extraterestră prea restrânsă. „Nu trebuie să conteze natura specifică a civilizațiilor care apar la nivel interstelar”, scrie el. „S-ar putea să fie organisme biologice ca noi înșine, sau inteligențe artificiale care s-au revoltat împotriva creatorilor lor, sau ar putea fi minți distribuite la scară planetară precum cele descrise de Stanislaw Lem în Solaris”. Singurul parametru care ar conta ar fi pragul fizic de evoluiție la care putem observa existența lor. Dacă o civilizație extraterestră nu atinge acest prag, poate exista dar nu ne ajută să rezolvăm paradoxul.

Soluția sa „Primul intrat, ultimul ieșit” discută posibilitatea ca „Ce se întâmplă dacă prima viață care atinge capacitatea de călătorie interstelară anulează toți competitorii pentru a ajuta propria expansiune?”, conștient sau nu. Practic, Berezin afirmă că e posibil ca noi, pământenii, să fim atât de mărunți încât să nu fim observați de civilizațiile dezvoltate. Sau dimpotrivă, conform principiului antropic, vom fi primii care ajung la stadiul călătoriilor interstelare. Și, cel mai probabil, ultimii care vor dispare. S-ar putea să fim câștigătorii unei curse mortale în care nici măcar nu știam că participăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *