» » » » » Definitii ale telelucrului

Definitii ale telelucrului

postat în: Telelucru | 0

Telelucrul este, prin definitie, activitatea prin care se utilizeaza calculatoarele si telecomunicatiile pentru a schimba geografia de lucru acceptata.

Telecomutarea este un termen folosit in SUA, in timp ce termenul de telelucru se foloseste mai mult in Europa.

Termenul de telecomutare a fost folosit pentru prima data de Jack Nilles, care a jucat un rol principal in promovarea acestui concept in SUA, fiind apoi popularizat de futuristul Francis Kinsman in cartea sa Telecomutatorii (1987). Termenul de telelucru a fost popularizat in Europa de Comisia Europeana, care a sponsorizat importante cercetari in domeniu.

Legat de aceasta activitate, se utilizeaza urmatoarea terminologie specifica:

Telelucrator, telecomutator: cineva care lucreaza acasa tot timpul sau o parte din el. Termenul poate, de asemenea, sa se refere la cineva care comuta pe o distanta mica, de exemplu la un telecentru, in loc sa lucreze intr-un sediu mai indepartat. Telelucratorii pot fi:

  • cu contract
  • semiangajati sau liber profesionisti (freelancers)
  • informali sau iliciti
  • antreprenoriali.

Cine poate fi numit telelucrător?

„Persoana care lucrează în mod regulat minim o zi (ca zi de muncă) pe săptămână, de la distanţă, pe baza unui contract scris sau a unei înţelegeri mutuale, folosind echipamente şi tehnologie de telecomunicaţii”.

Unii autori fac chiar distincţie între următoarele categorii:

  • telelucratori „marginali”: una-două zile pe lună lucrate la domiciliu;
  • telelucratori „substanţiali”: cu una sau mai multe zile pe săptămână;
  • telelucratori „dominanţi”: cu trei sau mai multe zile pe săptămână.

După cum se poate observa, esenţial în definirea acestor concepte este faptul că supervizarea muncii, contactele cu şefii (ierarhia superioară), cu colegii şi cu beneficiarii sau clienţii trebuie realizate – cel puţin parţial – prin telecomunicaţii, precum şi rezultatele muncii trebuie să fie prezentate în acest mod.

Trebuie facută distincţia între angajaţi şi persoanele care lucrează pe cont propriu. Persoanele care lucrează pe cont propriu au ca loc de muncă propria locuinţă, comunicând prin reţele de telecomunicaţii; nu orice lucrător la domiciliu este însă obligatoriu şi un telelucrător.

De asemenea, trebuie facută o distincţie clară între persoanele care lucrează acasă peste programul normal de lucru, permanent sau doar la sfârşit de săptămână şi telelucratori.

Telelucratorii pot fi:

  • persoane care lucrează la domiciliu;
  • persoane care se deplasează frecvent la domiciliul clienţilor, dar al căror loc de muncă este acasă;
  • persoane care lucrează în centre de telelucru.

Lucrul flexibil (Flexible Working): un centru de lucru care foloseste o larga paleta de noi practici, inclusiv flexibilitate in localizarea lucrului. Aici se poate incadra si ideea de „hot desk„: in loc ca fiecare angajat sa aiba biroul si calculatorul propriu, acestia folosesc de fiecare data locurile disponibile in acel moment.

Telelucrul concentrativ: concept folosit (de exemplu) de Dell si American Express, care au utilizat telelucratori dispersati in anumite centre delimitate geografic.

Telelucrul offshore: presupune comutarea activitatii departe de regiunea, orasul sau tara in care domiciliaza lucratorul, datorita facilitatilor fiscale oferite.

Telelucrul nomad: lucratorii „nomazi” sunt obligati sa calatoreasca in permanenta, locul de munca fiind oriunde se intampla sa poposeasca.

Acest text este disponibil sub licența Creative Commons cu atribuire și distribuire în condiții identice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *