Home » Articole » RO » Societate » Filozofie » Filozofia științei » Demarcarea dintre știință și pseudoștiință pe baza progresului științific

Demarcarea dintre știință și pseudoștiință pe baza progresului științific

O demonstrație a liniilor D de sodiu
Sursa https://en.wikipedia.org/wiki/File:Cmglee_Cambridge_Science_Festival_2016_sodium_lines.jpg

Criteriul de delimitare al lui Popper se referă la structura logică a teoriilor. Imre Lakatos a descris acest criteriu ca fiind „unul destul de uimitor. „O teorie poate fi științifică, chiar dacă nu există o serie de dovezi în favoarea ei și poate fi pseudoștiințifică chiar dacă toate dovezile disponibile sunt în favoarea sa. Adică, caracterul științific sau ne-științific al unei teorii poate fi determinat independent de fapte.”

În schimb, Lakatos a propus o modificare a criteriului lui Popper pe care el l-a numit „falsificaționism sofisticat (metodologic)”. Din această perspectivă, criteriul de delimitare nu ar trebui să se aplice unei ipoteze sau unei teorii izolate, ci mai degrabă unui întreg program de cercetare care se caracterizează printr-o serie de teorii care se înlocuiesc succesiv reciproc. În opinia sa, un program de cercetare este progresiv dacă noile teorii fac predicții surprinzătoare care sunt confirmate. În schimb, un program degenerativ de cercetare se caracterizează prin teorii care sunt fabricate numai pentru a se adapta la fapte cunoscute. Progresul în știință este posibil numai dacă un program de cercetare satisface cerința minimă că fiecare teorie nouă dezvoltată în program are un conținut empiric mai mare decât predecesorul său. Dacă un program de cercetare nu satisface această cerință, atunci este pseudoștiințific.

Potrivit lui Paul Thagard, o teorie sau disciplină este pseudoștiințifică dacă îndeplinește două criterii. Unul dintre acestea este că teoria nu reușește să progreseze, iar cealaltă că „comunitatea practicienilor face puține încercări de a dezvolta teoria către soluții ale problemelor, nu arată îngrijorarea încercărilor de evaluare a teoriei față de ceilalți și este selectivă în considerarea confirmărilor și a dezacordurilor”. O diferență majoră între abordarea sa și cea a lui Lakatos este aceea că Lakatos ar clasifica o disciplină non-progresivă drept pseudoștiințifică chiar dacă practicanții ei muncesc din greu pentru a o îmbunătăți și a o transforma într-o disciplină progresivă.

Sursa: Hansson, Sven Ove, „Science and Pseudo-Science”, The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Summer 2017 Edition), Edward N. Zalta (ed.), URL = <https://plato.stanford.edu/archives/sum2017/entries/pseudo-science/>.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *