» » » » » » Democraţia directă

Democraţia directă

Democraţia directă

Democraţia directă, denumită şi democraţia pură, este o formă de democraţie şi o teorie a societăţii civile în care suveranitatea este practicată de către toţi cetăţenii care doresc să participe la luarea deciziilor. În funcţie de sistemul particular, participanţii pot decide asupra moţiunilor executive, pot legiferaalege sau demite oficiali, şi pot judeca procese civile şi penale. Democraţia directă este în contrast cu democraţia reprezentativă, unde suveranitatea este exercitată de către un grup restrând de persoane, de obicei selectaţi prin alegeri. Democraţia deliberativă incorporează elemente din ambele democraţii anterioare.

Multe ţări care au democraţie reprezentativă permit trei forme de acţiune politică care oferă o democraţie directă limitată: iniţiativa, referendumul (plebiscitul), şi demiterea prin plebiscit a unor persoane alese prin vot. Referendumurile pot include posibilitatea respingerii unor anumite legi. Aceasta dă posibilitatea populaţiei să dea un veto hotărârilor de guvern. Iniţiativele, înaintate de obicei de către populaţie, forţează luarea ăn consideraţie a legilor sau amendamentelor (de obicei ca urmare a unui referendum), fără a fi nevoie de consimţământul oficialilor aleşi, sau chiar în opoziţie cu dorinţa acestora. Demiterea prin pălebiscit a unor persoane alese prin vot oferă populaţiei dreptul de a înlătura oficiali aleşi înainte de terminarea perioadei pentru care au fost aleşi, deşi această posibilitate este folosită foarte rar în democraţiile moderne.

Mişcări contemporane pentru democraţia directă

Cele mai cunoscute mişcări contemporane pentru promovarea democraţiei directe includ:

  • Abahlali baseMjondolo – în Africa de Sud
  • Aktivdemokrati – partid politic pentri democraţia electronică în Suedia
  • Change 2011 – partid politic în Finlanda
  • Demoex – partid pentru democraţia directă în Suedia
  • Direct Democracy (British Conservative Party) – Grupare pentru democraţia directă din cadrul Partidului Conservator din  Marea Britanie
  • Homeless Workers’ Movement – mişcare favela în Brazilia
  • Inclusive Democracy – proiectul şi jurnalul pentru democraţia inclusivă ale lui Takis Fotopoulos
  • Landless People’s Movement – mişcare în Africa de Sud a persoanelor fără pământ
  • Landless Workers’ Movement – mişcare în Brazilia a persoanelor fără pământ
  • The Metagovernment project – grup global pentru dezvoltarea şi implementarea software de guvernare prin Internet
  • The National Initiative for Democracy – mişcare în Statele Unite condusă de fostul senator al Statelor Unite Mike Gravel pentru a permite iniţiative de vot naţional
  • The Party of Internet Democracy – Partid pentru democraţia directă în Ungaria
  • Senator On-Line – Partid pentru democraţia directă electronică în Australia
  • Students for a Democratic Society – mişcare a studenţilor americani
  • Western Cape Anti-Eviction Campaign – mişcare a persoanelor sărace militante din Cape Town, Africa de Sud

Zapatista Army of National Liberation – mişcare a populaţiei indigene mexicane.

Evoluţia democraţiei directe

Cleisthenes
Cleisthenes, cunoscut ca „părintele democraţiei ateniene”

Democraţia ateniană

Prima democraţie directă cunoscută a fost democraţia ateniană din sec. V î.e.n. Deşi nu era o democraţie liberală, întrucât femeile, străinii şi sclavii erau excluşi. Principalul organism în democraţia ateniană era adunarea, compusă din cetăţeni bărbaţi, un consiliu (boule) compus din 500 cetăţeni aleşi anual de un grup de persoane alese la întâmplare (lot), şi judecătoriile compuse din foarte mulţi juraţi aleşi de către lot, fără judecători. Dintr-o populaţie de 30.000 bărbaţi, câteva mii de cetăţeni erau activi politic în fiecare an. Democraţia ateniană era directă nu numai prin faptul că decizia era luată de adunarea oamenilor, dar şi pentru că prin adunare, consiliu şi judecătorii cetăţenii controlau întregul proces politic, mare parte a acestora fiind implicaţi în mod constant în treburile publice. Democraţiile moderne nu folosesc instituţii similare cu sistemul atenian.

Republica romană

De asemenea, este relevantă istoria Republicii Romane începând cu anul 449 î.e.n. Elaborarea legislaţiei de către cetăţeni – formularea acesteia, aprobarea, şi veto-ul – au durat cca. 400 ani, până la moartea lui Iulius Cezar în anul 44 î.e.n. Mulţi istorici marchează sfârşitul Republicii odată cu intrarea în vigoare a legii denumite Lex Titia, pe 27 noiembrie 43 î.e.n.

Elveţia

Democraţia directă modernă începe în oraşele din Elveţia în sec. XIII. În 1847, Elveţia a adăugat referendumul ca act statuar la constituţia sa naţională. Elveţienii au descoperit curând că posibilitatea de a da doar un veto legilor din Parlament nu este suficientă. În 1891, au adăugat iniţiativa constituţională a amendamentului. Bătăliile politice din Elveţia de după 1891 sunt o bază de lucru deosebit de utilă pentru politologii din toată lumea în ceea ce priveşte viabilitatea iniţiativei constituţionale a amendamentului (Kobach, 1993). În ultimii 120 ani, peste 240 de iniţiative au fost supuse referendumului. Populaţia s-a dovedit conservatoare, aprobând doar 10% din aceste iniţiative; în plus, eu au optat adesea pentru o versiune a iniţiativei rescrise de guvern.

Statele Unite

Un alt exemplu este Statele Unite unde, deşi este o republică federală în care nu există nicio democraţie directă la nivel federal, aproape jumătate din state (şi multe localităţi) oferă posibilitatea unor iniţiative sponsorizate pentru balot (decizii electorale) pentru cetăţenii lor (denumite şi „măsuri de balot” sau „ăntrebări de balot”), iar marea majoritate a statelor permit iniţiative şi/sau referendumuri.

Democraţia electronică

În zilele noastre, există studii şi mişcări politice pentru exercitarea democraţiei directe folosind Internetul şi alte mijloace de comunicaţie (democraţia electronică – e-democraţia, cu termenul specific de democraţie directă electronică – e-democraţia directă). Mai exact, conceptul de guvernare în sursă deschisă aplică principiile mişcării pentru software gratuit la guvernarea oamenilor, permiţând întregii populaţii să participe la guvernarea directă. Această evoluţie modifică conceptul tradiţional de democraţie, întrucât nu oferă în mod necesar reprezentare egală pentru fiecare persoană. Unele implementări pot fi considerate chiar meritocraţii de inspiraţie democratică, în care contributorii la codul de legi sunt consideraţi speciali de către ceilalţi contributori.

Conţine materiale traduse şi adaptate din Wikipedia.

  1. Marian
    |

    Dacă scrieți despre democrația directă nu credeți că cea mai indicată sursă este chiar la Partidul ”Democrație Directă România”?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *