Home » Articole » RO » Știință » Despre realitate, adevărul relativ și adevărul absolut

Despre realitate, adevărul relativ și adevărul absolut

Efectul de fluture

Să luăm ca exemplu actualul război din Siria. Pleacă acolo trei echipe de televiziune, una din SUA, una din Rusia, și una din China. Fiecare echipă filmează ce crede că este mai reprezentativ, fără trucaje. Sunt mulți care spun că orice filmare este obiectivă atunci când arată realitatea, deci toate trei filmări ar trebui să arate același adevăr.

Așa să fie?

Din documentarul americanilor va rezulta că rușii sprijină un tiran la putere și împiedică populația să își ia soarta în propriile mâini, din cel al rușilor va rezulta că amjericanii sunt cei care destabilizează Siria sprijinind grupe de teroriști, iar din documentarul chinezilor va rezulta că rușii și americanii se luptă pe teriotoriul unei țări străine pentru supremația în zonă.

Dacă fimările au arătat corect realitatea, atunci care este adevărul? Există mai multe adevăruri, sau un singur adevăr obiectiv?

Dramaturgul britanic Harold Pinter afirma, la primirea Premiului Nobel în 2005,  că ”Nu există un singur adevăr în arta dramatică. Sunt multe. Aceste adevăruri se provoacă reciproc, se repliază unul față de celălalt, se reflectă reciproc, se ignoră reciproc, se șicanează reciproc, sunt oarbe unul față de altul.

La fel ca în politică. Pentru că nu există un adevăr ”obiectiv”. Adevărurile sunt întotdeauna contextuale. Iau forme diferite în funcție de timp, geografie, puterea politică și economică, și mulți alți factori.

Adevărul absolut există, dar el nu va fi niciodată cunoscut de noi, întrucât un adevăr absolut presupune să cunoști absolut toate datele problemei. Ori, adevărurile la care ajungem noi sunt întotdeauna trecute prin prisma cunștințelor și conștiințelor oamenilor, limitate, deci sunt întotdeauna subiective.

Adevărul absolut implică cunoașterea realității absolute, care este imposibilă. Și nu numai a realității la un moment dat, ci inclusiv a realităților istorice. Pentru că un adevăr este întotdeauna legat de niște fapte trecute de curând, dar și de schimbări mentale și fizice pe perioade îndelungate.

Practic, atunci când noi afirmăm că spunem ”un adevăr”, practic noi spunem doar o parte din realitate, considerând că intențiile noastre sunt oneste și nu mințim.  Partea care o știm noi. Sau nu spunem doar unele aspecte a ceea ce știm, omițând cu bună știință altele care ar conduce la un alt adevăr. Stabilim singur ce este relevant. Și astfel am exclus din adevăr ceea ce noi considerăm, prin prisma eului nostru, că este irelevant. Dar pentru un adevăr absolut TOTUL este relevant. Inclusiv ceea ce noi nu știm.

În teoria haosului există așa-numitul „efect de fluture”, un principiu care aformă că bătăile aripilor unui fluture la Tokyo ar putea declanșa un lanț de evenimente soldate în final cu apariția unei tornade în Texas. Deci, dacă acest principiu funcționează, atunci când meteorologul din Texas spune că a apărut o tornadă în Texas ”datorită unui curent ciclonic care…”, el nu spune un adevăr pur și simplu, ci un adevăr relativ, relativ la ceea ce cunoaște el. Nici măcar bătaia din aripi a fluturelui de la Tokio nu este un adevăr absolut, întrucât această informație trebuie corelată cu toate informațiile care au condus la tornadă.

Adevărul absolut se identifică cu realitatea obiectivă. Tot așa cum adevărul relativ se bazează pe o realitate parțială, strecurată prin subiectivismul propriu. Problema e că niciodată nu vom putea ajunge la adevărul absolut, pentru că niciodată nu vom cunoaște realitatea obiectivă. Ar fi și o contradicție logică aici. La un moment dat un autor celebru a fost întrebat cum arată Dumnezeu (identificat în acest context cu adevărul absolut), la care acesta a răspuns: ”Dacă eu aș ști cum arată Dumnezeu, atunci Dumnezeu nu ar mai fi ceea ce este, și eu aș fi Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *