Home » Articole » RO » Afaceri » Traduceri » Echivalenţa în traduceri

Echivalenţa în traduceri

postat în: Traduceri 0

book0001Problema fidelităţii versus transparenţă a fost formulată şi în termeni de „echivalenţă formală” şi ” echivalenţă dinamică, sau funcţională„. Cele din urmă expresii sunt asociate cu traducătorul Eugene Nida şi au fost iniţial inventate pentru a descrie modalităţi de traducere a Bibliei, dar cele două abordări sunt aplicabile la orice traducere.

„Echivalenţa formală” corespunde „metafrazei”, iar „echivalenţa dinamică” corespunde „parafrazei”.

„Echivalenţa dinamică” (sau „echivalenţa funcţională„) transmite gândirea esenţială exprimată într-un text sursă – dacă este necesar, în detrimentul traducerii literale, a semnificaţiei semantice a textului şi a topicii, a componentei active a textului sursă versus diateză, etc

Prin contrast, „echivalenţa formală” (obţinută prin traducere „literală”) încearcă să redea textul literal, sau „cuvânt cu cuvânt” (expresia din urmă fiind ea însăşi o redare cuvânt cu cuvânt din limba latină, verbum pro verbo) – dacă este necesar, în detrimentul caracteristicilor naturale ale limbii ţintă.

Nu există, cu toate acestea, o limită clară între echivalenţele funcţională şi formală. Dimpotrivă, ele reprezintă un spectru de abordări în traducere. Fiecare este folosită în momente diferite şi în diferite contexte de către acelaşi traducător, şi în diferite locuri din cadrul aceluiaşi text – uneori simultan. O traducere competentă presupune un amestec judicios între echivalenţele funcţională şi formală.

Capcanele comune în traducere, mai ales în cazul traducătorilor fără experienţă, implică echivalenţe false, precum false familii de cuvinte şi similitudini.

Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *