» » » » » » Economia informațiilor industriale vs. economia informațiilor în rețea

Economia informațiilor industriale vs. economia informațiilor în rețea

postat în: Informaţii | 0

economia informațiilor în rețea

Economia informațională este o economie cu un accent sporit asupra activităților informaționale și a industriei de informații.

Manuel Castells afirmă că economia informațională nu se exclude reciproc cu economia de fabricație. Într-o conceptualizare tipică economia informației este considerată o „etapă” sau „fază” a unei economii, venind după etapele de vânătoare, agricultură și producție. Această conceptualizare poate fi observată pe scară largă în societatea informațională, un concept strâns legat, dar mai larg.

Există numeroase caracterizări ale transformărilor la care au fost supuse unele economii. Economia de servicii, economia high-tech, capitalismul târziu, post-fordismul, și economia globală, se numără printre termenii cei mai frecvenți utilizați, având niște suprapuneri și contradicții între ei. Termeni mai apropiați de economia informațională ar include economia cunoașterii și economia post-industrială.

Economia informațiilor industriale este un termen inventat la Universitatea Harvard, de profesorul Iohai Benkler. Benkler discută despre acest termen în profunzime în cartea sa din 2006, Avuția rețelelor: Cum transformă producția socială piețele și libertatea.

Economia informațiilor industriale este prima formă de economie de informații, și a existat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și în secolul XX (Benkler 2006, p. 3). Recent, economia informațiilor industriale a evoluat într-o nouă formă cunoscută sub numele de economia informațiilor în rețea, odată cu apariția Internetului.

Ea reprezintă o economie în care consumatorii sunt pasivi, față de economia informațiilor în rețea, în care consumatorii sunt adesea activi mergând pînă la a fi și producători în mod egal (fie în termeni de creativitate fie prin permiterea utilizării prelucrării, stocării sau lățimii lor de bandă). În plus, economia informațiilor industriale a promovat dominația mega-corporațiilor, și a creat muncitori pasivi care nu au avut niciun control asupra a ceea ce au produs sau consumat.

Benkler susține că, în cadrul economiei informațiilor industriale „cele mai multe oportunități de a face lucruri valoroase și importante pentru mulți oameni au fost restrânse de cerințele de capital fizice pentru a le face” și, prin urmare, în comparație cu economia informațiilor în rețea este nedemocratică. Bazată pe tehnologia informației, în conformitate cu Paliwala, economia informațiilor industriale a fost centrată pe informații și producție culturală, precum pe și manipularea simbolurilor, în timp ce economia informațiilor în rețea se bazează pe comunicații.

Benkler subliniază că operatorii tradiționali ai economiei informațiilor industriale sunt amenințați de economia informațiilor în rețea. Ca răspuns la această amenințare el face referire la exemple ale operatorilor tradiționali care luptă în spate; inclusiv prin broadcast flag și Digital Millennium Copyright Act. Alte exemple binecunoscute pot fi blocarea operatorului de telefonie Skype, standardul HDCP precum și alte forme de gestionare a drepturilor digitale, cum ar fi cele din Microsoft Vista.

Benkler avertizează că după modul în care se desfășoară lupta dintre operatorii tradiționali ai economiei informațiilor industriale și economia informațiilor în rețea, viața indivizilor în economiile cele mai avansate ale lumii va fi afectată profund. El afirmă:

”Modul în care aceste bătălii se va desfășura în aproximativ următorul deceniu va avea probabil un efect semnificativ asupra modului în care ajungem să cunoaștem ce se întâmplă în lume, și în ce măsură și în ce forme vom fi capabili – ca persoane autonome, în calitate de cetățeni, și în calitate de participanți la cultură și în comunități – să influențăm modul în care noi și alții vom vedem lumea așa cum este și așa cum s-ar putea să fie.”

În introducerea la Avuția rețelelor, Benkler sugerează că economia informațiilor industriale va face cultura noastră mai transparentă și maleabilă. Acest lucru se va întâmpla, deoarece accesul ușor și rapid la informație ne va permite să învățăm în timp real despre cultura noastră actuală. Ideile sale sunt extrase din și susținute de către specialiștii în științe juridice Niva Elkin Koren, Terry Fisher, Larry Lessig, și Jack Balkin, care au vorbit despre modul în care internetul democratizează cultura.

”Sugerez că mediul informațiilor în rețea ne oferă un sistem de producție culturală mai atractiv în două moduri distincte: (1) face cultura mai transparentă, și (2) face cultura mai maleabilă. Împreună, acestea înseamnă că asistăm la apariția unei noi culturi populare – o practică suprimată în mare măsură în epoca industrială a producției culturale, unde mulți dintre noi participă activ la transformările culturale și descoperirea sensului în lumea din jurul nostru . Aceste practici fac din practicanții lor „cititori” mai buni ai propriei lor culturi și îi fac mai auto-reflexivi și mai critici față de cultura ăn care trăiesc, permițându-le astfel să devină participanți mai auto-reflexivi în conversațiile din acea cultură.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *