» » » » » » Electronul

Electronul

electronElectronul este o particulă subatomică. Ea are o sarcină electrică negativă de -1.6 × 10-19 culombi, și o masă de aproximativ 9.10 × 10-31 kg (0.51 MeV/c2).

Electronul este de obicei reprezentat ca e. Antiparticula electronului este pozitronul, care este identic cu un electron, dar are sarcină electrică pozitivă.

Atomii constau dintr-un nucleu de protoni și neutroni înconjurat de electroni. Electronii sunt foarte ușori în comparație cu celelalte două tipuri de particule: un proton este de aproximativ 1800 de ori mai greu ca un electron.

Electronul aparţine unei clase de particule subatomice numite leptoni, care sunt consideraţi a fi particule fundamentale (care nu mai pot fi descompuse în părți componente mai mici). Electronul are spinul 1/2, rezultând că acesta este un fermion, respectiv respectă statistica Fermi-Dirac.

Istoria

Electronul a fost postulat de G. Johnstone Stoney, ca o unitate de sarcină în electrochimie, dar Thompson şi-a dat seama că este, de asemenea, o particulă subatomică.

Electronul a fost descoperit de către J.J. Thomson în 1897 la Laboratorul Cavendish de la Universitatea din Cambridge, în timp ce studia „razele catodice.” Influențat de opera lui James Clerk Maxwell, și de descoperirea razelor X, el a dedus că razele catodice există și sunt „particule” încărcate negativ, pe care el le-a numit „corpusculi”.

Detalii tehnice

Electronul este descris în mecanica cuantică de ecuația Dirac.

În Modelul Standard acesta formează un dublet în SU(2) cu neutrinul electronic, interacționând prin interacțiunea slabă. Electronul are doi parteneri mai masivi, cu aceeași sarcină dar mase diferite: muonul și tau.

Electricitate

Când electronii se deplasează, liber de nucleele atomilor, și există un flux net, acest flux este numit electricitate, sau curent electric. Acest lucru ar putea fi comparat cu o turmă de oi deplasându-se spre nord, fără ciobani. Sarcină electrică poate fi măsurată direct cu un electrometru. Curentul electric poate fi măsurat direct cu un galvanometru.

Așa-numita „electricitate statică” nu este un flux de electroni. Ar trebui numtă mai corect „sarcină statică”, întrucât se referă la un corp care are electroni mai mulţi sau mai puțini decât sunt necesari pentru a echilibra sarcina pozitiva a nucleelor. Atunci când există un exces de electroni, obiectul este declarat ca fiind „încărcat negativ”. Când există mai puțini electroni decât protoni, obiectul este declarat ca fiind „încărcat pozitiv”. Când numărul de electroni și numărul de protoni sunt egale, obiectul este declarat a fi electric „neutru”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *