Home » Articole » RO » Societate » Corupție » Erori în estimarea corupției prin indici de percepție

Erori în estimarea corupției prin indici de percepție

Estimarea corupției

Dovezile obținute personal și din sondaje sugerează că fenomenul corupției este larg răspândită în țările în curs de dezvoltare, și mai răspândită acolo decât în țările bogate. Cu toate acestea există foarte puține estimări fiabile privind amploarea reală a corupției, iar cele existente relevă un nivel ridicat de eterogenitate.

Din amploarea corupției nu rezultă cât de gravă este problema. Cel puțin teoretic este posibil ca aceasta să se manifeste printr-un transfer dintr-o parte (de ex., guvernul) într- o altă parte (de ex., birocrați), cu un cost mic al eficienței. În practică, dovezile sugerează că costurile de eficiență ale corupției pot fi destul de severe, deoarece corupția poate crește rata de impozitare a firmelor, reduce activitatea în domeniul afacerilor, ridica costurile marginale ale fondurilor publice, poate face ca anumite proiecte guvernamentale să devină neviabile economic, și poate anula capacitatea guvernului de a corecta efectele externe, ceea ce conduce la rezultate ineficiente.

Estimarea amploarei corupției

Percepţiile

Până nu demult, cele mai multe estimări ale corupției s-au bazat pe studii de percepție. Aceste sondaje de percepție au avantajul unei bune acoperiri – este mult mai ușor să afli percepțiile cuiva despre corupție decât să măsori în fapt corupția direct. Ca atare, percepțiile încă formează baza majorității indicilor de corupție, precum în cazul Percepției anuale a indicelui de corupție al lui Transparency International și Controlul indicelui corupției de la Banca Mondială (Acestea din urmă încorporează o varietate de diferite aspecte ale corupției, variind de la frecvența cu care firmele fac plăți suplimentare pentru a obține ce doresc, la efectele corupției asupra mediului de afaceri, și la măsurarea marii corupții din arena politică).

Provocarea măsurilor bazate pe percepție este că acestea nu pot măsura corupția cu acuratețe. Pentru a examina fiabilitatea percepțiilor sătenilor asupra nivelului corupției într-un proiect de construcții de drumuri locale, Olken (2009) a obținut evaluări ale sătenilor privind nivelul de corupție în acel proiect. În același timp, el a dezvoltat o măsură mult mai detaliată a gradului de corupție, care a fost în fapt prezentă în proiectul rutier, prin compararea cheltuielilor cu drumul cu suma estimată de ingineri independenți pentru costul real. Deși percepția sătenilor reflectă corupția reală în proiectul rutier, magnitudinea este destul de slab sesizată: furtul a 10 la sută din bugetul total al proiectului crește probabilitatea de percepție a corupției de către săteni cu doar 0,8 la sută.

Mai mult percepția sătenilor pare să fie influențată în două moduri. În primul rând, sătenii simt mult mai bine creșterea prețurilor (de exemplu, un preț exagerat pentru ciment) decât falsificarea cantităților (de exemplu, facturarea pentru 1000 m3 de piatră, dar livrarea a doar 800 m3) – și din această cauză nu este surprinzător faptul că cea mai mare parte a corupției are loc prin umflarea cantităților. Aceasta poate explica corelația relativ scăzută între percepții și corupția reală, din moment ce oamenii trebuie să tragă o concluzie cu privire la aspecte ale corupție pe care ei nu le pot percepe – astfel încât cea mai mare parte a corupției este de obicei ascunsă. În al doilea rând, Olken arată că caracteristicile individuale, cum ar fi educația unei persoane, au mult mai multă putere în estimarea corupției percepute decât corupția reală în sine. Dacă un studiu de percepție are diferite compoziții ale respondenților care evaluează diferite proiecte (sau țări), acest lucru ar putea crea distorsiuni sistematice în utilizarea percepției.

O soluție este de a utiliza expertize. Banerjee și Pande (2009) estimează corupția politică în rândul candidaților la funcții politice prin sondaje în rândul jurnaliștilor care au monitorizat acele alegeri și politicienii arondați în jurisdicții învecinate. Se pot apoi corela rezultatele raportate (ca de ex., dacă respectivul candidat s-a confruntat cu acuzații penale) cu datele reale corespunzătoare, și găsi astfel o bună corelație. Constrângerea pe astfel de studii se bazează pe capacitatea de a identifica zona corectă de experți, și, desigur, în alte cazuri este posibil ca, chiar și la nivel de experți, percepțiile să fie părtinitoare.

Aceste tipuri de influențe ar putea crea probleme în măsurarea indicilor de percepție și la nivel macro. De exemplu, după căderea lui Soeharto în 1998, mulți comentatori au perceput corupția din Indonezia ca devenit mai mare. Punctul de vedere comun a fost că orice jucător, atât la nivel național cât și local, au început să ceară mită, iar lipsa lor de coordonare a modului în care cereau mită a condus la un nivel total mai ridicat al mitei. Înrăutățirea percepției corupției a fost evidențiată de indicele Transparency International – măsurat pe o scală de la 0 (foarte corupt) la 10 (foarte curat) – care a scăzut de la o valoare de 2,0 în 1998 la 1,7 în 1999 și a rămas la același nivel în anul 2000. Poate că așa e, dar o altă explicație poate fi faptul că atunci când a căzut dictatura Soeharto a rezultat o presă mult mai liberă, care a fost în măsură să raporteze acuzațiile de corupție, ceea ce a și făcut. Prin urmare, este posibil ca percepția corupției să fi crescut, chiar dacă corupția reală a scăzut. Din aceste motive, economiștii caută măsuri mai directe ale corupției ori de câte ori este posibil.

Sursa: Corruption in developing countries, de Benjamin A. Olken şi Rohini Pande

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *