Fauna şi solurile comunei Poiana Mare

postat în: Poiana Mare | 0

Poiana Mare

Fauna are un rol mare în formarea solurilor, intervenind direct în evoluţia lor. Această zonă se caracterizează prin condiţii fizico-geografo-biologice variate, având bioceneza cu rol mare în procesele de pedogeneză. Pe sol şi în sol trăiesc animale nevertebrate (viermi, insecte, larve, cochilii), animale vertebrate, rozătoare în special: şoarecele de pământ (Microtus agrestis), şoarecele de câmp (Microtus arvalis), cârtiţa (Talpa europea), popândăul (Otellus citellus), iepurele de câmp (Lepus europaeus). Animalele cel mai des întâlnite sunt: hârciogul (Cricetus cricetus), vulpea (Vulpes vulpes), lupul (canus lupus). Dintre cele mai întâlnite păsări amintim: grangurul (Oridus oridus), coţofana (Picapica), potârnichia (Cortunix), barza (Ciconium ciconium), pupăza (Upupa epops), guguştiucul (Strepthopelia decaocto), bufniţa (Bubo bubo), cucu (Cuculus conorus), vrabia (Paser domesticus), cioara de semănătură (Corvus frugileus). Dintre păsările de baltă se întâlnesc: gâsca sălbatică (Anser anser), raţa sălbatică (Anas platyrhynca), lişiţa (Fulica atra). Numeroasele bălţi, de pe teritoriul comunei, sunt populate de peşti cum sunt: crapul, carasul, plătica, roşioara, linul. Pădurile de salcâm au fost populate cu căprioare, fazani şi porci mistreţi. În punctul Dracila se află 400 de fazani şi 150 de căprioare. 9. Solurile

Învelişul de sol e rezultatul interacţiunii complexe şi continue a tuturor factorilor pedo-geografici. Natura şi intensitatea cu care se manifestă fiecare dintre acestea duc la formarea unor soluri variate. Stratul litologic pe care au evoluat solurile îl reprezintă depozitele de suprafaţă. Caracterele produsului de alterare au depins, în mare măsură, de natura mineralelor primare a căror compoziţie a determinat însuşirile fizice, chimice şi hidro-fizice ale solurilor. Solurile au evoluat pe roci constituite din: nisipuri, löess şi material löessoid, depozite fluviale. Condiţiile litologice au favorizat scurgerea şi infiltrarea rapidă a precipitaţiilor. În comuna Poiana Mare s-au identificat următoarele soluri: – cernoziomuri tipice şi cernoziomuri levigate, – psamosoluri, – lăcăvişti, – soloneţuri, – soluri aluviale. Cernoziomurile tipice şi cernoziomurile levigate. Aceste soluri au evoluat pe terasa joasă a Dunării şi pe suprafeţele plane ale terasei. Însă unele soluri au fost identificate pe interdune şi pe unele zone cu dune puternic aplatizate. Roca mama o constituie, în majoritatea cazurilor, löessul, însă pe anumite zone materialul parantal îl constituie pământurile. Însuşirile chimice, completate cu cele fizice şi hidrofizice bune şi foarte bune, fac din aceste soluri cele mai fertile din toată zona studiată. Fertilitatea reală a acestor soluri este limitată de regimul de precipitaţii. Cantitatea relativ mică de precipitaţii şi evapotranspiraţia mare face ca rezerva de apă să nu satisfacă nevoia de apă a plantelor pe toată perioada de vegetaţie. Rezolvarea acestui neajuns s-a făcut prin amenajarea unui sistem de irigaţii. Aceste soluri fac parte din clasa I de calitate, fertilitatea naturală fiind foarte ridicată. Sunt soluri care se lucrează uşor, raportul dintre aerul si apa din sol fiind optim.

Psamosolurile

Aceste soluri au evoluat pe terasa joasă a Dunării. Relieful minor, care predomină pe podul terasei, este constituit din dune şi interdune remaniate eolian. Nisipurile aduse şi sedimentate de Dunăre constituie materialul parantal. Apa freatică se află, în interdune, la adâncimi relativi mici (1 – 3m), uneori chiar mai mici (0,75 – 1m). Lacoviştile. Aceste soluri au evoluat pe zonele joase şi foarte joase ale terasei inferioare şi luncii. Apa freatică conţine săruri, care au influenţat profilul acestor soluri producând fenomene de solonetizare slabă în adâncime. Excesul de umiditate freatică limitează utilizarea lăcoviştilor ca terenuri agricole. Ele se folosesc ca păşuni. După aplicarea măsurilor hidroameliorative se pot folosi pentru cultura porumbului, cerealelor de toamnă, plantelor furajere. Lucrările de ameliorare trebuie să urmărească coborârea nivelului freatic, iar prin lucrările de nivelare, nu trebuie aduse straturi de sol din orizonturile inferioare fiind solonetizate.

Soloneţurile

Aceste soluri ocupă o suprafaţă mică în terasa joasă, pe o interdună. Apa freatică este puternic mineralizată aflându-se la adâncimea 0,5 – 1,0m. Datorită conţinutului mare de natriu schimbabil, a reacţiei puternic alcaline, fertilitatea este foarte scăzută. Ameliorarea lor este obligatorie pentru a le putea îmbogăţi calităţile nefavorabile, pentru toate culturile agricole.

Solurile aluviale

Relieful minor, pe care au evoluat aceste soluri, îl constituie lunca, zonă supusă frecvent inundaţiilor. În comuna Poiana Mare, solurile aluviale au fertilitate naturală slabă datorită excesului de umiditate freatică şi a prezenţei puternicelor fenomene de gleizare. Lucrări de hidromelizare sunt necesare pentru corectarea acestor fenomene de degradare. Comuna Poiana Mare are un puternic potenţial agricol, determinat de capacitatea de producţie a cernoziomurilor tipice şi cernoziomurile levigate . Fenomenul de deflaţie eoliană a luat proporţii, în a doua jumătate a secolului trecut. Acest fapt a determinat împădurirea masivă cu salcâm a nisipurilor. Studiind condiţiile fizico-geografice Poiana Mare, tragem concluzia că aceasta dispune de condiţii optime de viaţă şi muncă pentru om.

Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU

Share...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInShare on RedditShare on StumbleUponShare on TumblrPin on PinterestEmail this to someone

Lasă un Răspuns