» » » » » Filozofia Star Trek și taoismul

Filozofia Star Trek și taoismul

postat în: Filme, Filozofie | 0

Star Trek: The Next Generation

Star Trek: The Next Generation este poate cel mai cunoscut serial de televiziune din seria Star Trek creată de Gene Roddenberry. ”Personajul” principal al serialului este nava ”Enterprise”, care străbate diverse zone din Univers, cu precădere galaxia noastră, Calea Laptelui, Cadrantul Alfa. Acțiunea se desfîșoară în viitor, începând cu anul 2364.

Zilele trecute s-au aniversat 30 ani de la lansarea acestui serial.

Toate acțiunile celor de pe Enterprise se supuneau unor legi elaborate de Federația Unită a Planetelor. Principala directivă (a non-interferenței) interzicea interferența cu dezvoltarea internă a altor culturi, a civilizațiilor străine. Prima directivă a fost utilizată în cinci din cele șase serii Star Trek. Această lege conceptuală se aplică în special civilizațiilor care se situează sub un anumit prag de dezvoltare tehnologică, științifică și culturală; împiedicând echipajele de nave să utilizeze tehnologia lor superioară pentru a-și impune propriile valori sau idealuri asupra lor. Deoarece călătoria în timp a devenit o caracteristică recurentă în Star Trek: The Next Generation, conceptul a fost extins și ca o primă directivă temporală, interzicându interferența evenimentele istorice trecute sau viitoare.

Întrebarea e, este bună, sau corectă, o astfel de impunere? Și pentru cine: pentru cei de pe Enterprise, pentru locuitorii Federației, pentru culturile străine, sau pentru Univers în general? Dacă Federația ar putea salva o anumită civillizație de la o catastrofă sau de la propria auto-distrugere, e bine să nu intervină? O astfel de pasivitate nu transformă Enterprise în ”personajul negativ”?

Taoiştii cred că omul este un microcosmos pentru univers. Înrudit în principii cu maxima părintelui semi-divin al magiei, Hermes Trismegistus, “precum sus, aşa şi jos”. În acest context, se poate aplica filosofia Star Trek și la nivelul Pământului?

Conform principiului suveranității statelor, de drept internațional, stabilit prin pacea de la Westfalia din 1648,  fiecare stat-națiune are suveranitatea asupra teritoriului său și afacerilor interne, excluzând toate puterile externe, pe principiul neintervenției în afacerile interne ale altei țări, și fiecare stat (indiferent cât de mare sau mic) este egal în dreptul internațional. Căpitanul Jean-Luc Picard nu face decât să extindă acest principiu: ”Prima Directivă nu este doar un set de reguli; este o filozofie, și încî una corectă. Istoria a dovedit iar și iar că oricând o civilizație interferează cu alta mai puțin dezvoltată, indiferent de cât de bună ar fi intenția, rezultatul este invariabil dezastruos.”

Rămânând la nivel ”local”, este corectă această abordare non-interveționistă pentru zonele de conflict sau subdezvoltate, precum Siria, sau Coreea de Nord? Sau, și mai punctual, dacă mergi pe munte și vezi o căprioară căzută într-o groapă, pradă sigură pentru lupi, este moral și bine să o ajuți, sau o lași pradă destinului ei nefericit?

Revenind la principiul taoist, în cazul Star Trek se poate inversa fără probleme: “precum jos, aşa şi sus”. Pentru că și pe Enterprise, ca și pe Pământul zilelor noastre, principiile sunt făcute pentru a fi încălcate. De exemplu, datorită ostilităților Federației cu klingonienii, căpitanul Kirk a fost obligat să ia legătura cu organii aparent preindustriali, în episodul „Errand of Mercy”. În plus, Kirk a interferat direct cu legile sau obiceiurile lumilor extraterestre din mai multe episoade, pentru a atinge un obiectiv al Federației, pentru a salva viețile echipajului său, sau în ambele situații.

Kirk declară la un moment dat: „Jurământul cel mai solemn al căpitanului stelar este acela că își va da viața, sacrificând chiar întregul echipaj, mai degrabă decât să încalce prima directivă”. Totuși, el a încălcat aparent principala directivă ca fiind „singura modalitate de a-mi salva nava” în „A Taste of Armageddon”.

Și multe alte excepții de la prima directivă. În multe cazuri, prima directivă nu a fost încîlcată în scopuri altruiste, ci în scopuri pur personale.

La început, această filozofie părea să fi dus la pace în Europa Tratatul de la Westphalia a stopat 80 de ani de război în Europa. Dar, de atunci am trecut prin câteva războaie mondiale apocaliptice, astfel încât unii au tras concluzia că această idee simplă duce rareori la pace în universul nostru complicat. Și ca în cazul oricărei strategii care traversează linia dintre război și pace, filozofia din spatele ”directivei primare” provoacă în continuare o mulțime de dezbateri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.