Home » Articole » RO » Regional » Romania » Oltenia » Poiana Mare » Geologia comunei Poiana Mare

Geologia comunei Poiana Mare

postat în: Poiana Mare 0

Geologia comunei Poiana Mare

Geomorfologia

Comuna Poiana Mare este situată în sud-vestul Câmpiei Olteniei. Rolul cel mai important în modelarea reliefului l-a avut Dunărea, care a generat formele majore de relief. Această zonă se încadrează, din punct de vedere morfologic, în următoarele forme de relief:

Terasa inferioară

Această terasă apare la nord de Ciupercenii Noi și Ciupercenii Vechi, la nord de Smârdan, de Poiana Mare și Tunarii Vechi, la nord de Pisculeț și Seaca de Câmp. În zona Poiana Mare are o altitudine relativă de 14m.

Terasa joasă

Această terasă este prima treaptă care domină lunca, având înălțimea absolută de 35-40m și cea relativă de 5-12m. Altitudinea relativă a depozitelor terasei joase, în zona Poiana Mare, variază între 6-7m.Din cauza nisipurilor care fac ca apa să se infiltreze ușor în adâncime, ea este fragmentată în văi. Este bine populată, cu numeroase sate.

Lunca Dunării

Acesta se prezintă sub forma unor șanțuri mai întinse acoperite cu bălți, mlaștini și dune.

Geologia și litologia

Câmpia Olteniei face parte, din punct de vedere geologic din Depresiunea Getică. Aceasta s-a individualizat în timpul mișcărilor orogenice din perioada cretacică, odată cu scufundarea fundamentului care ține de cristalinul pânzei getice. Apa a cuprins regiunea, rămânând până la finele pliocenului. În cuaternar zona cu ape a fost colmatată, uscatul luând forma continentală.

Dunărea a început să-și formeze terasele. Vârsta biologică a teritoriului studiat se poate atribui halocenului superior.

Depozitele halocenului superior sunt formate din:

– Depozitele aluvionare ale terasei inferioare

Depozitele sunt formate din dune consolidate, iar grosimea lor în Poiana Mare este de 8m.

– Depozitele aluvionare ale terasei joase.

Depozitele sunt formate din dune consolidate și neconsolidate, iar grosimea lor în Poiana Mare este de 8m. – Aluviunile luncii Dunării. Acestea s-au separat în două nivele:

1. Inferior – format din aluviuni vechi pietrișuri și bolovănișuri, având diametrul de 5-10cm.

2. Superior – format din aluviunile actuale ale Dunării, nisipuri fine pietroase.

Prin foraje s-a constatat că grosimea depozitelor de luncă este de: 6 m la Cetate, 12 m la Pisculeț, 15 m la Desa.

Din punct de vedere al genezei solurilor, depozitele de suprafață au o mare importanță. Acestea sunt în totalitate cuaternare și constituie roca mamă sau materialul parental. Relieful luncii se caracterizează prin alternarea gridurilor, cu bălți părăsite, precum și cu unele suprafețe plane rar inundate.

În Poiana Mare predomină löessul și depozitele löessoide, nisipurile, iar în luncă depozitele fluviale.

Zonele cu largă răspândire a löessului au făcut să apară soluri specifice: cernoziomuri tipice și cele levigate. Pe nisipuri, care sunt roci foarte permeabile și sărace s-au format soluri levigate, mai sărace în humus și substanțe hrănitoare.

În zonele unde roca mamă o constituie löessul, au evoluat cernoziomurile tipice și cernoziomurile levigate.

Unele cernoziomuiri au evoluat și pe nisipuri.

Acest articol conţine materiale din Wikipedia sub licenţă gratuită GNU.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *