» » » Heidegger despre conceptul de existență

Heidegger despre conceptul de existență

Se spune că „existența” este conceptul cel mai universal și, în același timp, cel mai gol de conținut, nefiind încă definit, deși e cunoscut de toată lumea.

Există trei prejudecăți în abordarea problemei existenței:

1. Conceptul de existență este cel mai universal concept. Prin existență nu înțelegem aici un gen sau specie. Acest concept este transcendent. Conform lui Aristotel, unitatea acestuia este opusă, ca sens, topologiei celor mai înalte concepte generice, precum unitatea de analogii. În Evul Mediu nu s-a clarificat acest concept. Apoi, Hegel a definit existența ca „imediatul nedeterminat”, păstrându-se în ontologia antică, fără a o pune însă în contrast cu topologia categoriilor cu conținut material, rămânând cel mai obscur concept.

2. Conceptul de existență este nedefinibil, datorită universalității sale. Nu poate fi înțeles ca o ființă, nu poate fi obținut din concepte mai înalte, și nu poate fi reprezentat prin altele mai joase. Aici nu se poate aplica logica tradițională.

3. Conceptul de existență este auto-evident. Nu este nevoie de vreo adăugire pentru a fi înțeles. Dar tocmai comprehensibilitatea sa generală demonstrează incomprehensibilitatea sa.

Necazul e că aceste prejudecăți fac ca nu numai răspunsul la problema ființei să fie obscur, dar chiar și întrebarea în sine. Pentru a obține răspunsul, mai întâi trebuie formulată corect întrebarea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *