» » » » » » » Informaţii sensibile și informații clasificate

Informaţii sensibile și informații clasificate

Informaţii sensibile

Informaţiile sensibile sunt informaţiile sau datele care pot determina pierderea avantajului sau a nivelului de securitate (divulgări) datorită unor persoane care au un nivel de încredere redus şi/sau intenţii ostile sau indecise.

Pierderea, folosirea eronată, modificarea sau accesul neautorizat la informaţiile sensibile pot afecta în mod negativ confidenţialitatea sau bunăstarea unei persoane, secretele comerciale ale unei afaceri, sau chiar securitatea sau afacerile interne sau externe ale unei naţiuni, în funcţie de nivelul de confidenţialitate şi natura informaţiei.

Informații non sensibile

Informaţii publice

Informaţii publice sunt informații care sunt deja înregistrate ca, sau cunoscute ca fiind, publice. În ceea ce privește guvernul și organizațiile private, accesul sau eliberarea unor astfel de informații pot fi solicitate de către orice cetățean, și există adesea proceduri formale stabilite despre modul în care să se procedeze în astfel de cazuri. Accesibilitatea înregistrărilor publice deținute de guvern este o parte importantă a transparenței guvernamentale, a responsabilității față de cetățenii săi, precum și a valorilor democrației. Evidențele publice se pot referi în continuare la informații despre persoane identificabile care nu sunt considerate confidențiale, inclusiv, dar fără a se limita la: înregistrări ale recensământului, cazier, înregistrări infracționale, de sex, și înregistrarea alegătorilor.

Informații de rutină în afaceri

Acestea include informații de afaceri care nu sunt supuse protecției speciale și pot fi partajate în mod curent cu oricine în interiorul sau în afara afacerii.

Tipuri de informații sensibile

Informațiile confidențiale sunt utilizate într-un sens general pentru a desemna informații sensibile a căror acces este supus unor restricții, și se pot referi la informații despre o persoană dar și la unele informații despre o afacere.

Există situații în care eliberarea de informații cu caracter personal ar putea avea un efect negativ asupra proprietarului său. De exemplu, o persoană care încearcă să evite un urmăritor va fi înclinată să restricționeze și mai mult accesul la astfel de informații cu caracter personal. Mai mult decât atât, CNP-ul unei persoane sau C.I., datele cărților de credit, precum și alte informații financiare, pot fi considerate ca fiind private dacă divulgarea lor ar putea duce la infracțiuni, cum ar fi furtul de identitate sau frauda.

Unele tipuri de informații private, inclusiv înregistrări ale sănătății unei persoane, educația și locul de muncă, pot fi protejate de legile privind confidențialitatea. Dezvăluirea neautorizată a informațiilor private pot face făptuitorul răspunzătoare prin căile de atac civile și pot face obiectul unor sancțiuni penale, în unele cazuri.

Chiar dacă acestea sunt adesea folosite alternativ, informațiile personale sunt uneori diferite de informațiile private sau informațiile de identificare personală. Acestea din urmă sunt diferite de cele dinainte, prin aceea că informațiile private pot fi folosite pentru a identifica un individ unic. Informațiile personale, pe de altă parte, sunt informații aparținând vieții private a unei persoane care nu poate fi utilizate pentru a identifica în mod unic acel individ. Acest lucru poate varia de la culoarea preferata a unui individ, până la detaliile vieții sale intime. Acesta din urmă este un exemplu comun de informații cu caracter personal, care sunt, de asemenea, considerate ca fiind sensibile, schimbul de astfel de detalii cu o persoană de încredere individul presupunând că aceasta nu vor fi partajate cu altcineva cu consecințe nedorite.

Informații comerciale confidențiale

Informațiile comerciale confidențiale se referă la informații a căror divulgare ar putea dăuna afacerii. Astfel de informații pot include secrete comerciale, vânzări și planuri de marketing, planuri de noi produse, note asociate cu invenții brevetabile, informații despre clienți și furnizori, date financiare și multe altele.

Informații clasificate

Informațiile clasificate, în general, se referă la informații care fac obiectul unor reglementări speciale de clasificare de securitate impuse de multe guverne naționale, a căror divulgare poate dăuna intereselor și securității naționale. Protocolul de restricție impus pe baza acestor informații este clasificat într-o ierarhie a nivelurilor de clasificare de aproape fiecare guvern național, cu nivelurile cele mai restrictive conținând informații care pot provoca cel mai mare pericol pentru securitatea națională în cazul scurgerilor de infrmații. Accesul autorizat se acordă persoanelor fizice pe baza unor necesități de informare, acesta specificând și nivelul adecvat de autorizare de securitate. Informațiile clasificate pot fi reclasificate la un nivel diferit sau declasificate (puse la dispoziția publicului) în funcție de schimbările de situație sau informații noi.

Protecția legală împotriva divulgării neautorizate

Informații personale și private

Preocupările legate de confidențialitatea datelor există în diferite aspecte ale vieții de zi cu zi ori de câte ori datele personale sunt stocate și colectate, cum ar fi pe internet, în dosarele medicale, înregistrările financiare și cu ocazia exprimării opiniilor politice. În peste 80 de țări din lume, informațiile de identificare personală sunt protejate de legile privind confidențialitatea informației, care conturează limite pentru colectarea și utilizarea informațiilor de identificare personală de către entități publice și private. Astfel de legi necesită de obicei ca entitățile să comunice clar și fără echivoc indivizilor tipurile de date colectate rațiunea pentru colectarea și utilizările planificate ale datelor. În cadrul juridic pe bază de consimțământ, este necesar și consimțământul explicit al individului.

În Uniunea Europeană, Directiva privind protecția datelor prevede un standard riguros pentru legislația privind protecția vieții private în toate statele membre. Cu toate că directiva nu are caracter obligatoriu, toate statele membre trebuie să pună în aplicare propria legislație națională de confidențialitate în termen de trei ani de la adoptarea directivei, conformându-se tuturor standardelor sale. De la adoptare, directiva a demonstrat o influență semnificativă asupra legislației vieții private a națiunilor din afara UE, prin cerințele sale cu privire la legile de confidențialitate ale națiunilor terțe implicate în fluxurile transfrontaliere de date private cu țările membre ale UE.

În prezent, UE elaborează Regulamentul general privind protecția datelor, care va înlocui Directiva și va ține cont de implicațiile de confidențialitate ale modificărilor recente în domeniul tehnologiei, cum ar fi rețelele sociale și cloud computing. Este de așteptat să GDPR fie adoptată formal în 2016.

În Canada, Legea documentelor electronice și a protecției informațiilor personale reglementează colectarea și utilizarea datelor cu caracter personal și a documentelor electronice de către organizațiile publice și private. Legea este în vigoare în toate jurisdicțiile federale și provinciale, cu excepția cazului în care provinciile elaborează legi de confidențialitate proprii determinate a fi „substanțial similare”.

Statele Unite ale Americii au, în contrast cu celelalte țări, un mozaic de legislație de confidențialitate referitoare la diferite aspecte specifice ale vieții private a datelor, care se bazează pe o combinație de legislație, reglementare și autoreglementare.

În plus, multe alte țări au adoptat propriul lor cadru legislativ cu privire la protecția datelor personale, la care în multe țări încă se mai lucrează.

Informații de afaceri confidențiale

Confidențialitatea informațiilor de afaceri sensibile este stabilită prin acorduri de non-divulgare, un contract cu caracter obligatoriu între cele două părți într-o relație profesională. Acordul de non-divulgare poate fi unidirecțional, precum în cazul unui angajat care primește informații confidențiale despre organizația angajatoare, sau bilateral între firme care au nevoie să facă schimb de informații între ele pentru a realiza un obiectiv de afaceri. În funcție de gravitatea consecințelor, o încălcare a acordului de non-divulgare poate duce la pierderea locurilor de muncă, pierderea contactelor de afaceri și a clientului, acuzații penale sau un proces civil, și o sumă consistentă în daune-interese. Atunci când sunt semnate acorduri de non-divulgare între angajator și angajat la angajare, o clauză de neconcurență poate fi o parte a acordului ca o protecție suplimentară a informațiilor de afaceri sensibile, în care angajatul este de acord să nu lucreze pentru concurenți sau să înceapă propria sa afacere concurențială într-un anumit interval de timp sau o limită geografică.

Spre deosebire de informațiile personale și private, nu este există pe plan internațional niciun cadru de protecție a secretelor comerciale, nici măcar nu s-a convenit asupra definiției termenului „secret comercial”. Cu toate acestea, multe țări și jurisdicții politice au luat inițiativa de a ține cont de încălcarea confidențialității comerciale în legile lor penale sau civile. De exemplu, în conformitate cu Legea din SUA din 1996 a spionajului economic este o crimă federală în Statele Unite deturnarea de secrete comerciale cu cunoștințele de care va beneficia de o putere străină, sau va vătăma proprietarul secretului comercial. Mai frecvent, încălcarea confidențialității comerciale intră sub incidența dreptului civil, precum în Regatul Unit. În unele țări în curs de dezvoltare, legile privind secretele comerciale sunt fie inexistente fie slab dezvoltate, și oferă puțină protecție substanțială.

Informații clasificate

În multe țări, dezvăluirea neautorizată a informațiilor clasificate este o infracțiune și poate fi pedepsită prin amenzi, pedeapsa cu închisoarea, sau chiar pedeapsa cu moartea, în funcție de gravitatea încălcării. Pentru încălcări mai puțin grave pot fi impuse sancțiuni civile, variind de la mustrare, revocarea certificatului de securitate, și încetare ulterioară a contractului de muncă.

Avertizarea este dezvăluirea intenționată a unor informații sensibile de o terță parte, cu intenția de a dezvălui presupuse acțiuni ilegale, imorale sau în alt mod dăunătoare. Există mai multe exemple de actuali și foști angajați ai statului care furnizează informații secrete publicului și mass-media privind o abatere a guvernului național, în ciuda consecințelor penale pe care le așteaptă.

Spionajul implică obținerea unor informații sensibile fără permisiunea sau cunoștința deținătorului acestuia. Folosirea de spioni este o parte din colectarea de informații naționale în cele mai multe țări, și a fost folosită ca o strategie de politică de state încă din cele mai vechi timpuri. Este o practică nescrisă în politica internațională ca țările să se spioneze între ele, tot timpul, chiar și între aliați.

Informații sensibile digitale

Securitatea calculatoarelor se ocupă cu securitatea informațiilor aplicate și a tehnologiei de rețea, și este un domeniu important și în continuă creștere în informatică. Termenul de insecuritate a calculatoarelor, pe de altă parte, se referă la conceptul că sistemele informatice sunt în mod inerent vulnerabile la atac și, prin urmare, există o luptă continuă între cei care exploatează vulnerabilitățile existente din sistemele de securitate și cei care trebuie să dezvolte mecanisme noi de securitate.

O serie de probleme de securitate au apărut în ultimii ani prin creșterea cantității de informații sensibile la fiecare nivel în formă primară digitală. La nivel personal, frauda cu cardurile de credit, frauda pe internet, precum și alte forme de furt de identitate, au devenit preocupări pe scară largă, utilizatorii trebuind să rămână în permanență vigilșenți. Existența unor mari baze de date de informații clasificate pe rețele de calculatoare schimbă, de asemenea, fața politicii interne și internaționale. Războiul cibernetic și spionajul cibernetic devine foarte important pentru securitatea națională și strategia națiunilor din întreaga lume, și se estimează că 120 de națiuni din întreaga lume sunt în prezent angajate în mod activ în dezvoltarea și implementarea tehnologiei pentru aceste scopuri.

Filozofiile și culturile pe internet, cum ar fi guvernarea în sursă deschisă, hacktivismul și sloganul popular hacktivist „informația vrea să fie liberă” reflectă unele dintre schimbările culturale în percepția față de secretului politic și guvernamental. Wikileaks, popular ți în același timp controversat, este doar una dintre multiplele manifestări ale unui sentiment cultural în creștere, care devine o provocare suplimentară pentru securitatea și integritatea informațiilor clasificate.

Traducere din Wikipedia

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *