» » » » » » » Învierea lui Iisus: Cele patru naraţiuni

Învierea lui Iisus: Cele patru naraţiuni

Hans_Multscher_-_Resurrection_-_WGA16328(Învierea lui Iisus, de Hans Multscher)

Deși biserica proclamă în prezent ca sigură Învierea lui Iisus, martorii originali trebuiau să fie convinşi că aceasta că a avut loc. Învierea a fost promisă de Scriptură și de Isus.

Potrivit lui Marcu, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salome constată că mormântul a fost deschis.

„Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă.
Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminica), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.
Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?
Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.
Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.
Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus.
Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, dupaă cum v-a spus.
Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau. „

– Sfânta Evanghelie după Marcu 16:1-8

Potrivit lui Matei, un înger în haine strălucitoare este văzută de Maria și Maria Magdalena la deschiderea mormântului, iar îngerul le spune să nu se teamă, deoarece Isus a înviat din morți:

„După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminica), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.
Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.
Şi înfăţişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morţi.
Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.
Nu este aici; căci S-a sculat precum a zis; veniţi de vedeţi locul unde a zăcut.
Şi degrabă mergând, spuneţi ucenicilor Lui că S-a sculat din morţi şi iată va merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veţi vedea. Iată v-am spus vouă.
Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.
Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat.
Atunci Iisus le-a zis: Nu vă temeţi. Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, ca să meargă în Galileea, şi acolo Mă vor vedea.”

– Sfânta Evanghelie după Matei 28:1-10

Potrivit lui Luca, femeile au descoperit că mormântul a fost deschis, iar doi bărbați în haine strălucitoare au venit la ele și le-a spus să nu se teamă, deoarece Isus a înviat.

„Iar în prima zi după sâmbăta, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.
Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt.
Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus.
Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.
Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi?
Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,
Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.
Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.”

– Sfânta Evanghelie după Luca 24:1-8

Evanghelia lui Ioan conține narațiunea cea mai completă, inclusiv apariția lui Isus:

„Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.
Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.
Şi cei doi alergau împreună, dar celălalt ucenic, alergând înainte, mai repede decât Petru, a sosit cel dintâi la mormânt.
Şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile puse jos, dar n-a intrat.
A sosit şi Simon-Petru, urmând după el, şi a intrat în mormânt şi a văzut giulgiurile puse jos,
Iar mahrama, care fusese pe capul Lui, nu era pusă împreună cu giulgiurile, ci înfăşurată, la o parte, într-un loc.
Atunci a intrat şi celălalt ucenic care sosise întâi la mormânt, şi a văzut şi a crezut.
Căci încă nu ştiau Scriptura, că Iisus trebuia sa învieze din morţi.
Şi s-au dus ucenicii iarăşi la ai lor.
Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.
Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.
Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Că au luat pe Domnul meu şi nu stiu unde L-au pus.
Zicând acestea, ea s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus.”

– Sfânta Evanghelie după Ioan 20:1-14

Prin comparație, Evanghelia apocrifă a lui Petru descrie doi bărbați care scot pe al treilea afară din mormânt, cu o cruce în urma lor și vorbind:

„În ziua sabatului, dis-de-dimineaţă, o mulţime de oameni din Ierusalim şi din împrejurimi a venit să vadă mormântul pecetluit.
În noaptea de dinaintea duminicii, pe când soldaţii făceau de strajă câte doi, s-a auzit un glas puternic în cer.
Şi au văzut cerurile deschizându-se, iar doi bărbaţi strălucitori ca soarele au coborât din ele şi s-au apropiat de mormânt.
Şi piatra care fusese aşezată la intrare s-a dat singură la o parte; atunci, descoperindu-se mormântul, cei doi tineri au intrat în el.
Văzând soldaţii una ca asta s-au dus şi i-au trezit pe centurion şi pe batrâni.
Tocmai le povesteau ce văzuseră, când iarăşi se arată, de data aceasta trei bărbaţi ieşind din mormânt – doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea – si-n urmă, însoţindu-i, o cruce,
Iar capetele primilor doi ajungeau pâna la cer în timp ce capul Aceluia pe care-l ţineau de mâini trecea dincolo de ceruri.
Şi au auzit un glas de sus zicând: “Ai dus vestea celor adormiţi?”.
“Am dus-o”, a venit răspunsul dinspre cruce.”

– Evanghelia după Petru, 9-10

Pentru multe persoane din antichitate, mormintele goale au fost considerate ca semne nu de înviere, ci de asumare, însemnând că persoana dispărută a ajuns pe tărâmul divin. În vechea povestirea greacă Callirhoe a lui Chariton, Chaereas găsește mormântul soției sale gol și „toate tipurile de explicații au fost oferite de către mulțime, Chaereas, privind în sus spre cer, și-a întins mâinile spunând ‘Care din zei a devenit rivalul meu și a luat-o pe Callirhoe iar acum o are în locul meu, împotriva voinței ei, dar constrânsă de o soartă mai bună?'” În gândirea greacă veche, legătura dintre dispariția post-mortem și apoteoză a fost puternică și există numeroase exemple de persoane conspirând, înainte morţii lor, să li se ascundă rămăşiţele pentru a promova veneraţia lor postmortem. Arrian a scris despre planul lui Alexandru cel Mare pentru propria dispariție corporală, astfel încât el să fie venerat ca un zeu. Disparițiile de persoane care sunt duse pe tărâmul divin se regăsesc şi în literatura evreiască, deși nu implică un mormânt gol.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *