» » » » » » Istoria legilor de mișcare 1 și 2 ale lui Newton

Istoria legilor de mișcare 1 și 2 ale lui Newton

postat în: Mecanica | 0

Prima lege a lui Newton

Din latina originală a cărții Principia a lui Newton:

”Lex I: Corpus omne perseverare in statu suo quiescendi vel movendi uniformiter in directum, nisi quatenus a viribus impressis cogitur statum illum mutare.”

Tradus în limba română:

”Legea I: Fiecare corp persistă în starea sa de odihnă sau de mișcare uniformă, cu excepția cazului în care este obligat să-și schimbe starea prin o forță imprimată.”

Filosoful antic grec Aristotel a avut convingerea că toate obiectele au un loc natural în univers: obiectele grele (cum ar fi rocile) caută să rămână în repaos pe Pământ iar obiectele ușoare precum fumul caută să rămână în repaos în cer iar stelele caută să rămână în repaos în ceruri. El credea că un corp era în stare naturală atunci când era în repaus, iar pentru ca acel corp să se miște în linie dreaptă, la o viteză constantă, este nevoie de un agent extern pentru a-l propulsa, altfel ar înceta să se miște. Cu toate acestea, Galileo Galilei și-a dat seama că este necesară o forță pentru a schimba viteza unui corp, adică o accelerație, dar nu este necesară nicio forță pentru a-și menține viteza. Cu alte cuvinte, Galileo a declarat că, în absența unei forțe, un obiect în mișcare va continua să se miște. (Tendința obiectelor de a rezista schimbărilor în mișcare a fost ceea ce Johannes Kepler numise inertia.) Această înțelegere a fost îmbunătățită de Newton, care a dezvoltat-o în prima sa lege, cunoscută și sub numele de „legea inerției” – nicio forță înseamnă nicio accelerare, și deci corpul își va menține viteza. Deoarece prima lege a lui Newton este o recapitulare a legii inerției pe care Galileo o descrisese deja, Newton a acordat în mod corespunzător credit lui Galileo Galilei.

Legea inerției a apărut a fost observată, aparent, de mai mulți filozofi și oameni de știință, inclusiv Thomas Hobbes în Leviathan. Filosoful și matematicianul din secolul al XVII-lea, René Descartes, a formulat, de asemenea, legea, deși nu a efectuat niciun experiment care să o confirme.

Legea a doua a lui Newton

Legea a doua a lui Newton

Din latina originală a cărții Principia a lui Newton:

Lex II: Mutationem motus proportionalem esse vi motrici impressae, et fieri secundum lineam rectam qua vis illa imprimitur.”

Acest lucru a fost tradus destul de exact în traducerea lui Motte din 1729 ca:

”Legea II: Modificarea mișcării este ăntotdeauna proporțională cu forța motrice imprimată; și este făcută în direcția liniei drepte în care această forță este imprimată.”

Conform ideilor moderne despre modul în care Newton folosea terminologia, acest lucru este înțeles, în termeni moderni, ca echivalent cu:

Schimbarea momentului unui corp este proporțională cu impulsul imprimat asupra corpului, și se realizează de-a lungul liniei drepte pe care acel impuls este imprimat.

Ecuația rezultată din această lege poate fi văzută în Biblioteca Wren din Trinity College, Cambridge, într-un vas de sticlă în care manuscrisul lui Newton este deschis la pagina relevantă.

Traducerea din 1729 a lui Motte din latina lui Newton a continuat cu comentariul lui Newton privind a doua lege a mișcării, astfel:

Dacă o forță generează o mișcare, o forță dublă va genera dublul mișcării, o forță triplă triplează mișcarea, indiferent dacă această forță va fi imprimată în totalitate și imediat sau treptat și succesiv. Iar această mișcare (fiind întotdeauna îndreptată în același mod cu forța generatoare), dacă corpul s-a deplasat înainte, este adăugată la sau scăzută din mișcarea anterioară, în măsura în care cele două sunt în aceeași direcție sau în direcții contrare; sau dacă s-au unit oblic, atunci când sunt oblice, pentru a produce o mișcare nouă compusă din determinarea ambelor.

Sensul sau sencurile în care Newton a folosit terminologia și cum a înțeles cea de-a doua lege și a dorit să fie înțeleasă, au fost discutate pe larg de către istoricii științei, împreună cu diferențele dintre formularea lui Newton și formulările moderne.

Summary
Review Date
Reviewed Item
Istoria legilor de mișcare 1 și 2 ale lui Newton
Author Rating
51star1star1star1star1star
Share...Share on FacebookTweet about this on TwitterShare on Google+Share on LinkedInShare on RedditShare on StumbleUponShare on TumblrPin on PinterestEmail this to someone

Lasă un Răspuns