» » » » » Istoria şabloanelor cadru pentru aplicaţii

Istoria şabloanelor cadru pentru aplicaţii

postat în: Dezvoltarea web | 0

Cum proiectarea World Wide Web nu era dinamică la începuturi, hipertextele constau în HTML codat manual care era publicat pe servere web. Oricare modificare a paginilor publicate trebuia făcută de autorul paginilor. Pentru a realiza pagini web dinamice care să reflecte intrările utilizatorilor, a fost introdus standardul Interfeţei de Acces Comune (Common Gateway Interface, CGI), pentru a interfaţa aplicaţii externe cu serverele. Exista totuşi posibilitatea ca CGI să afecteze încărcarea serverului, întrucât fiecare solicitare trebuia să pornească un nou proces separat.

Programatorii doreau o integrare mai lejeră cu serverul web pentru a permite aplicaţii web de trafic mare. Serverul HTTP Apache, de exemplu, suportă module care pot extinde serverul web cu execuţii de cod arbitrare (precum mod perl) sau direcţiona solicitări specifice către un server web care poate suporta conţinut dinamic (precum mod jk). Unele servere web (precum Apache Tomcat) erau proiectate special pentru a lucra cu conţinut dinamic prin executarea de cod scris în unele limbaje, precum Java.

Aproximativ tot pe atunci, noi limbaje erau dezvoltate special pentru a fi folosite pe web, precum ColdFusion, PHP şi Active Server Pages.

În timp ce marea majoritate a limbajelor accesibile programatorilor pentru a le folosi în crearea paginilor web dinamice au librării pentru a ajuta în sarcinile comune, aplicaţiile web necesită adesea librării specifice acestora, precum crearea HTML (de exemplu, JavaServer Faces).

Au apărut apoi „seturi complete” de şabloane, care foloseau multiple librării utile în dezvoltarea web, reunite într-un singur set coerent de software. Exemple includ JavaEE (Servlete), WebObjects, OpenACS, şi Ruby on Rails.

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *