» » » » » Istoria șahului – Originea șahului

Istoria șahului – Originea șahului

postat în: Istorie, Şah | 0

Piesele de șah Lewis(Reproducții din rășină la dimensiuni reale ale pieselor de șah Lewis din secolul al XII-lea. Rândul de sus arată regele, regina și nebunul. Rândul de jos prezintă calul, tura și pionul. https://en.wikipedia.org/wiki/File:Lewis_Chessmen_Overview.jpg)

Istoria șahului poate fi urmărită în trecut cu aproape 1500 de ani în urmă, deși cele mai vechi origini sunt nesigure. Cel mai vechi predecesor al jocului a fost probabil originar din India, înainte de secolul al VI-lea e.n.; o minoritate de istorici cred că jocul provine din China. Din India, jocul s-a răspândit în Persia. Când arabii au cucerit Persia, șahul a fost preluat de lumea musulmană și apoi s-a extins în Europa de Sud. În Europa, șahul a evoluat în forma sa actuală în secolul al XV-lea.

„Era romantică a șahului” a fost stilul predominant de șah de la sfârșitul secolului al XV-lea până în anii 1880. Jocurile de șah din această perioadă au pus accent mai mult pe manevre tactice rapide, decât pe planuri strategice pe termen lung. Era romantică a jocului a fost urmată de erele Științifică, Hipermodernă și Noul dinamism. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea, a început turneul de șah modern, iar primul Campionat Mondial de Șah a avut loc în 1886. În secolul al XX-lea s-au înregistrat mari progrese în teoria șahului și s-a înființat Federația Mondială de Șah (FIDE). Dezvoltările din secolul XXI includ utilizarea computerelor pentru analiză, care a apărut în anii 1970, odată cu primele jocuri programate de șah de pe piață. Jocurile online au apărut la mijlocul anilor 1990.

Șahul rămâne o distracție extrem de populară în rândul populației în general. Un sondaj realizat în 2012 a constatat că „jucătorii de șah constituie acum una dintre cele mai mari comunități din lume: 605 de milioane de adulți joacă șah în mod regulat”. Șahul este jucat cel puțin o dată pe an de 12% din britanici, 15% din americani, 23% din germani, 43% din ruși și 70% din indieni.

Originea

Poziția de plecare Chaturanga(Poziția de plecare Chaturanga. Regii nu stau față în față, regele alb începe pe e1, iar regele negru pe d8.)

Precursorii șahului au provenit din India în timpul Imperiului Gupta. Acolo, forma sa timpurie în secolul al VI-lea a fost cunoscută sub numele de chaturaṅga, care se traduce ca „patru diviziuni (militare)”: infanterie, cavalerie, elefanterie și carele de luptă. Aceste forme sunt reprezentate de piesele care au evoluat în pion, cal, nebun și, respectiv, tura. Potrivit istoricilor de șah Gerhard Josten și Isaak Linder, „începuturile timpurii” ale șahului pot fi urmărite în trecut în Imperiul Kushan din Anticul Afganistan, circa 50 î.e.n.-200 e.n.

Șahul a fost introdus în Persia din India și a devenit parte a învățământului princiar sau de curte al nobilimii persane. În Imperiul Sassanid din Persia, în jurul anului 600, numele său a devenit chatrang, care ulterior a evoluat la shatranj, din cauza lipsei la musulmanii arabi a sunetelor native ch și ng, iar regulile au fost dezvoltate în continuare. Jucătorii au început să strige „Shāh!” (persană pentru „Regele!” – actualul anunț de șah la rege) când atacă regele oponentului și „Shāh Māt!” (persană pentru „regele nu are scăpare” – respectiv șah mat) când regele este atacat și nu mai poate scăpa. Aceste exclamații persistau în șah când călătoreau în alte țări.

Jocul a fost preluat de lumea musulmană după cucerirea islamică a Persiei, piesele păstrând în mare parte numele lor persane. Maurii din Africa de Nord au transformat cuvântul persan „shatranj” în shaṭerej, care a dat naștere în spaniolă la acedrex, axedrez și ajedrez; În portugheză a devenit xadrez și în greacă zatrikion, dar în restul Europei a fost înlocuită cu versiuni ale shāh-ului persan („rege”). Astfel, jocul a ajuns să fie numit ludus scacchorum sau scacc(h)i în latină, scacchi în italiană, escacs în catalană, échecs în franceză (eschecs în franceza veche); schaken în limba olandeză, Schach în limba germană, szachy în limba poloneză, šahs în letonă, skak în daneză, sjakk în norvegiană, schack în suedeză, šakki în finlandeză, šah în limbile slavice de sud, sakk în maghiară și șah în limba română; există două teorii despre de ce s-a întâmplat această schimbare:

  1. Din exclamația „șah” sau „șah mat” așa cum a fost pronunțată în diferite limbi.
  2. De la primele piese de șah cunoscuți în Europa de Vest (cu excepția Iberiei și Greciei care erau regi ornamentali de șah aduți ca o curiozitate de comercianții musulmani.

Mongolii numesc jocul shatar, iar în Etiopia se numește senterej, ambele provenind evident din shatranj.

Șahul s-a răspândit direct din Orientul Mijlociu în Rusia, unde șahul a devenit cunoscut sub numele de шахматы (shakhmaty, literal „șah mat”, un plurale tantum).

Jocul a ajuns în Europa de Vest și Rusia pe cel puțin trei căi, cea mai veche fiind în secolul al IX-lea. Până în anul 1000 se răspândise în întreaga Europă. Introdus în Peninsula Iberică de către mauri în secolul al X-lea, a fost descris într-un celebru manuscris din secolul al XIII-lea care vorbește de shatranj, table și zaruri, numit Libro de los juegos.

Șahul s-a răspândit în întreaga lume și numeroasele variante ale jocului au început în curând să ia forme. Pelerinii budiști, comercianții drumului de mătase și alții l-au dus în Orientul Îndepărtat, unde a fost transformat și asimilat într-un joc jucat adesea pe intersecția liniilor tablei, mai degrabă decât pe pătrate. Chaturanga a ajuns în Europa prin Persia, imperiul bizantin și imperiul arab în expansiune. Musulmanii au dus șahul în Africa de Nord, Sicilia și Iberia până în secolul al X-lea.

Jocul s-a dezvoltat pe scară largă în Europa. Până la sfârșitul secolului al XV-lea, a supraviețuit unei serii de interdicții și sancțiuni ale Bisericii creștine lund forma jocului modern. În istoria modernă au apărut lucrări de referință, turnee de șah competitive și noi variante interesante. Acești factori au contribuit la popularitatea jocului, susținută în continuare de mecanisme de timing (introduse pentru prima dată în 1861), de reguli eficiente și de jucători carismatici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *