Home » Articole » RO » Afaceri » Traduceri » Internaţionalizare şi localizare » Localizarea în traduceri

Localizarea în traduceri

Hanyu_trad_simp.svgLocalizare este procesul de adaptare a unui produs care a fost tradus în diferite limbi într-o țară sau regiune specifică (din latină locus (loc), și termenul „,un loc în care se întâmplă sau este stabilit ceva”). Aceasta este a doua fază a unui proces mai larg de traducere și adaptare a produsui cultural (pentru anumite țări, regiuni sau grupuri), pentru a ține seama de diferențele în piețe distincte, un proces cunoscut sub numele de internaționalizare și localizare.

Localizarea diferă de activitatea de traducere deoarece implică un studiu cuprinzător al culturii țintă, în scopul de a adapta în mod corect produsul la nevoile locale. Localizarea poate fi referenţiată prin numeronimul L10N.

Procesul de localizare este cel mai general proces pentru adaptarea culturală și traducerea de software, jocuri video și site-uri web, precum și audio/vocea din fundalul filmului, video sau alt conținut multimedia, și mai puțin frecvent la oricare traducere scrisă (care poate implica, de asemenea, procesele de adaptare culturale). Localizarea poate fi făcută pentru regiunile sau țările în care oamenii vorbesc limbi diferite sau în cazul în care se vorbește aceeași limbă: de exemplu, mai multe diferite dialecte ale limbii spaniole, cu diferite expresii, sunt vorbite în Spaniam decât în America Latină. De asemenea, nuanţele de cuvinte și expresii pot varia chiar şi printre țările care împărtășesc o limbă comună.

Etichete de limbă și coduri

Codurile de limbă sunt strâns legate de procesul delocalizare, deoarece acestea indică specificul local implicat în traducerea și adaptarea produsului. Ele sunt utilizate în diferite contexte. De exemplu, ele ar putea fi folosite în mod informal într-un document publicat de către Uniunea Europeană, sau ar putea fi introduse în elementele HTML în atributul etichetă. În cazul ghidului de stil al Uniunii Europene, etichetele de limbă se bazează pe codul ISO 639-1 alfa-2. În HTML, codurile lingvistice sunt în general definite de Cele mai bune practici curente al Internet Engineering Task Force. Decizia de a folosi un tip de cod sau etichetă faţă de un altul depinde de natura proiectului și cerințele stabilite pentru specialistul localizării.

Cel mai frecvent, este un sub-cod primar care identifică limba (de exemplu, „en”) și, opțional, un sub-cod, cu majuscule, care specifică variaţia națională (de exemplu, „GB” sau „US”). Sub-codurile sunt de obicei legate cu o cratimă, deși în unele contexte este necesar să se înlocuiască aceasta cu o linie jos.

Există mai multe sisteme de etichete de limbă disponibile pentru codificarea limbilor. De exemplu, Organizația Internațională de Standardizare (ISO) specifică ambele coduri cu două și trei litere pentru a reprezenta limbile în standardele ISO 639-1 și 639-2 ISO, respectiv.

Exemple coduri  ISO 639-1 de două litere:

  • Familia limbii
  • Cod ISO 639-1 >>> varianta de limbă
  • Engleză
  • en-GB >>> engleza britanică
  • en-US >>> engleza americană
  • en-CA >>> engleza canadiană
  • en-IN >>> engleza indiană
  • Spaniolă
  • es-ES >>> spaniola castiliană (ca scris și vorbit în nordul Spaniei)
  • es-MX >>> spaniola mexicană
  • es-AR >>> spaniola argentiniană
  • es-CO >>> spaniola columbiană
  • Portugheză
  • pt-PT >>> portugheza europeană (ca scris și vorbit în Portugalia)
  • pt-BR >>> portugheza braziliană
  • Tamil
  • ta-IN >>> tamil indiană
  • ta-LK >>> tamil din Sri Lanka
  • Chineză
  • zh-CN >>> chineza continentală, personaje simplificate
  • zh-TW >>> Taiwan, caractere tradiționale
  • zh-HK >>> Hong Kong, caractere tradiționale

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *