» » » » » » Misterul Stelei Aurii – 10 – Confruntarea din sensul giratoriu

Misterul Stelei Aurii – 10 – Confruntarea din sensul giratoriu

Se întuneca, și începuse să se răcorească rapid. În apropiere, Josh se uita în jos la ecranul smartphone-ului său.

„Hai,“ se rugă Josh nerăbdător, „de ce nu au răspuns încă?“

„Mai lasă-i câteva minute, Josh,” spuse Maddy. „Prietenii tăi de la școală ne-au ajutat înainte. Încearcă să vezi dacă ai noi e-mail-uri. Uite acolo, ai un mesaj.“

”Asta e! Desigur, este un sens giratoriu!” exclamă Josh câteva secunde mai târziu. „Mulțumesc, școală! Au trimis și o hartă. Și exact cum ne-am gândit, sensul giratoriu se află în centrul zonei UE. Uite, e lângă clădirile Berlaymont și Justus Lipsius!“

„Care-i treaba?“ întrebă Ricki, care ținea un sac mare de plastic. „Am trimis răspunsul la șaradă, așa că, dacă ați terminat cu terapia de vânzare, putem pleca? Ce naiba ați cumpărat, până la urmă?” întrebă Josh.

Ricki își atinse de două ori nasul cu degetul. „Instrumente de vânătoare de comori, amice,” răspunse el făcând cu ochiul.

O oră mai târziu, cei trei copii stăteau pe o bancă, în mijlocul sensului giratoriu Schuman. „Este atât de frustrant!“, spuse Ricki printre dinți. „Coroana e chiar aici. Este atât de evident. E chiar sub nasul nostru, dar cu toți acești oameni din jur nu putem ajunge la ea.“

Cu cuvintele lui Ricki în minte, se uitară cu toții la trotuarul din jur și la cele douăsprezece răzoare de flori. Imediat cum au sosit, au și făcut legătura. Douăsprezece stele aurii care lipsesc. Doisprezece mari răzoare de flori pline de noroi. Sigur nu este o coincidență?

”De ce a ales tatăl tău un astfel de loc public, Maddy?“ întrebă Josh.

”Nu știu,” răspunse ea lăsând ochii în jos. Josh simți un fior de vinovăție; nu exista niciun semn despre tatăl ei nicăieri.

Ricki bâjbâia încercând să asamblele niște instrumente ciudate. Consultând niște instrucțiuni, răsuflă ușurat și zise: „Corect, acest ultim bit trebuie pus… acolo. Terminat! Să vedem dacă funcționează. Dați-mi ceva de metal.“

Josh scoase un pumn de monezi din buzunar și deschise pumnul. Ricki îndreptă capătul detectorului de metale nou asamblat și la câțiva inci deasupra mâinii întinse a lui Josh.

Dintr-o dată se auzi un bâzâit ascuțit. Ricki mai făcu unele ajustări finale, până când fu mulțumit de detectarea metalului în mod clar și precis.

„Trebuie să recunosc, cumpărarea detectorului de la magazinul de jucării a fost o idee grozavă,” spuse Josh.

„Da, și nu uitați pe astea”, spuse Ricki radios. Băgă mâna în sacul de jucării și scoase trei lopățele. „Gata de săpat, prieteni!“

Copiii așteptară cu răbdare încă o oră. Frigul nopții se prelingea în oasele lor. În cele din urmă, ultimii trecători se strecurară spre casele lor. Copiii se ridicară și se duseră la cel mai apropiat răzor de flori. Ricki porni detectorul de metale și începu să baleieze cu atenție înainte și înapoi peste solul întunecat și iarbă. Aproape imediat, un bâzâit ascuțit puternic sperie copiii, și Ricki retrase rapid detectorul de teamă să nu atragă atenția.

„Nu se poate,” murmură Josh. „Nu poate fi atât de ușor.“

„Sapă“, spuse Maddy.

Misterul Stelei Aurii - 10 - Confruntarea din sensul giratoriuJosh a fost cel care a descoperit pe prima. Ridicând o bucată de iarbă, văzu ieșind din solul umed: o stea cu cinci colțuri făcută din aur masiv. Maddy îngenunche și o trase ușor din sol, o licărire portocalie se reflectă în ochii ei mari. „Tată,“ șopti ea, băgând steaua prețioasă în rucsacul ei.

Așa cum preziseseră, fiecare dintre cele 12 răzoare de flori conținea cât una dintre stele fiind ușor de găsit cu ajutorul detectorului lui Ricki. Într-un răzor de flori, descoperiră și banda de susținere de aur. După un timp, Maddy băgă și ultima stea la loc sigur în rucsac.

Exact în acel moment se dezlănțui iadul. Brusc, o siluetă întunecată apăru din spatele unui gard viu, la marginea sensul giratoriu și se îndreptă grabită spre ei. Copiii recunoscură imediat figura înaltă și vocea profundă, impersonală.

”Aduceți-mi coroana acum,” se răsti Crass. Maddy se uită la ea sfidător și strânse rucsacul la piept.

”Nu“, răspunsul lui Maddy fu moale, dar hotărât. ”Nu-i a ta. Ar trebui să fie într-un muzeu. Ea aparține cetățenilor Europei.“

Misterul Stelei Aurii - 10 - Confruntarea din sensul giratoriu„Ajunge, fato,” se răsti Crass. ”Coroana îmi aparține de drept. Sunt urmașul direct al nobilului Marcus Licinius Crassus. Prin mine, numele său mare trăiește!”

”Prostii!“ replică Maddy cu înverșunare. ”Tata mi-a vorbit despre oameni ca tine. Ești doar un hoț care cumpără și vinde pe piața neagră. Tata și-a petrecut viața salvând opere de artă furate de oameni lacomi ca tine.”

„Deci, tatăl tău a fost cel care a pătruns în vila mea și ne-a trimis pe toți la această vânătoare de comori? Ei bine, planul său pare să fi eșuat. Unde este acum?” rânji Crass.

”O să-l găsesc într-un fel sau altul,“ răspunse Maddy sfidător.

”Oh, mă îndoiesc,“ răspunse Crass. ”L-am urmărit la piața de vechituri, dar probabil că știa că sunt pe urmele lui și i-am pierdut urma. Dar nu vă faceți griji, am trimis niște prieteni să-l urmărească și prietenii mei nu joacă frumos. Acum, dă-mi coroana.“

Cu un marait de furie, Crass se apropie de Maddy hotîrâtă, gheara ei de aur deschizându-se și închizându-se în fața ei.

”Înapoi, Crass!“ strigă Josh, încercând să-și ascundă groaza. Împunse cât de tare putu în stomacul ei. Crass se înconvoie, gemând. Dar nu era învinsă și își reveni rapid apropiindu-se mai mult de Maddy.

”Hei, ți-a fost dor de mine?“ strigă Ricki, fluturând detectorul de metale. Crass se opri și se întoarse cu fața spre el.

Misterul Stelei Aurii”Tu! Nu îmi vei mai scăpa de această dată,“ mârâi ea și început să se îndrepte spre Ricki. Planul său de a o atrage pe Crass departe de Maddy funcționa, dar Ricki nu se gândise cu adevărat la ce va face în continuare. Cu Crass la mai puțin de 6 picioare distanță, ridică detectorul de metale ca o armă pentru a se apăra de cleștii de metal hidoși ai lui Crass. Ricki privea, cu detectorul la doar câțiva inci de ghearele ei, cum mâna de metal începu să tresare si să se smucească incontrolabil. Crasa țipă de durere. Alertat de ceea ce se întâmpla, Josh strigă: „Este detectorul, câmpul magnetic probabil că interferează cu componentele electronice din mână!“

Ricki împinse detectorul înainte ca să intre în contact cu mâna lui Crass. Acesata fu cuprinsă de spasme violent și rapid și fața lui Crass se contorsionă. Josh auzi brusc zgomotul unor motoare turate, scârțâitul unor pneuri în frânare și comenzile strigate de polițiștii care se apropiau. Lumini albastre măturau întreaga scenă. Sirenele urlau. O voce familiară răsună: ”Copii, fugiți la mine acum!“

Era Sarah Van de Velde, cu brațele întinse spre ei. Josh nu ezită, sprintând pe distanța scurtă peste trotuar și în o îmbrățișă. Ricki mai așteptă doar câteva secunde, pentru a oferi timpul necesar ofițerilor de poliție să se apropie de Crass și să o pună la pământ.

„Vă mulțumesc, oh, vă mulțumesc,” spuse Ricki cu sufletul la gură, îmbrățișând-o strâns pe Sarah. ”De unde ați știut unde suntem?“

„O presupunere norocoasă,” răspunse ea cu blândețe. ”Am spus poliției că a fost ceva în legătură cu Schuman. Am încercat la stația Schuman, metroul și apoi aici.“

”Sarah, am reușit“, spuse Josh. ”Am găsit comoara. Coroana blestemată. Nu e într-o singură bucată, dar am găsit totul.“ Sarah părea derutată.

Ricki sări, ”Crass a căutat și ea coroana, înțelegi? Oh, e mai ușor să vă arăt. Maddy a adunat piesele în rucsacul ei.“

Ridicară cu toții privirea. Maddy era în picioare strângînd cu mândrie rucsacul ei. Sarah se repezi să o îmbrățișeze.

„Oh, genială fată,” spuse ea încet în timp ce Maddy se topea în îmbrățișarea ei caldă.

Misterul Stelei Aurii - 10 - Confruntarea din sensul giratoriu

Misterul Stelei Aurii – 3 – Ursul de pluș

Traducere de Nicolae Sfetcu din The Mystery of the Golden Stars, © Uniunea Europeană

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *