» » » » » » Modele de sindicalizare comercială a webului

Modele de sindicalizare comercială a webului

Deşi majoritatea materialelor sunt distribuite gratuit prin fluxurile de distribuţie, unii proprietari controlează plasarea conţinutului propriu prin realizarea de parteneriate în funcţie de destinaţie.[1] Există şi metode de distribuire a conţinutului ca la Reuters şi Associated Press.

Astfel de sindicalizare comercială a conţinutului a împrumutat modelul de sindicalizare de la alte media, precum imprimare, radio şi televiziune. În primul rând, sindicalizarea se dezvoltă în alte medii astfel încât creatorii de conţinut pot avea o audienţă mult mai mare. În cazul radioului, guvernul federal al Statelor Unite a propus o sindicalizare în 1924 astfel încât ştirile importante pentru naţiune să ajungă rapid şi eficient la întreaga populaţie.[2] În cazul televiziunii, se spune adesea că „Sindicalizarea se găseşte acolo unde sunt şi banii reali.”[3] Sindicalizări adiţionale se realizează în cazul programelor în masă TV.[4]

Sindicalizarea comercială a webului poate fi împărţită în trei categorii:

  • pe baza modelelor de afaceri
  • pe baza tipurilor de conţinut
  • pe baza metodelor de selecţie a partenerilor de distribuţie.

Sindicalizarea comercială a webului implică parteneriate între producătorul conţinutului şi metodele de transmitere. Există structuri diferite de acorduri parteneriale. O astfel de structură este licenţierea conţinutului, în care beneficiarii distribuţiei plătesc o sumă creatorului conţinutului pentru drepturile de publicare a conţinutului. O altă structură este conţinutul care include reclame, în care editorii împart veniturile realizate din publicitate în conşinutul sindicalizat cu producătorii conţinutului. O a treia structură este gratuită, sau sindicalizare prin barter, neexistând niciun transfer de bani între editori şi producătorii conţinutului. Aceasta presupune că producătorii conţinutului generază venituri pe alte căi, precum reclame implementate sau abonamente. Alternativ, se poate distribui conţinut şi fără remunerare. De obiceim cei care crează şi distribuie conţinut gratuit sunt entităţi prmoţionale, editori cu vanitate sau entităţi guvernamentale.

Referinţe

  1. ^ Offers Plan to Syndicate Programs.” The New York Times. 12 Oct 1924: Special Features Radio Automobiles Page 14
  2. ^ Broadcast syndication
  3. ^ Museum of Broadcast Communications Syndication
  4. ^ Netcraft.com „Web Server Survey.”

(Traducere şi adaptare din Wikipedia sub licenţa GNU de Nicolae Sfetcu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *