Home » Articole » RO » Societate » Filozofie » Noua hermeneutică

Noua hermeneutică

postat în: Filozofie 0

Noua hermeneutică este teoria și metodologia interpretării pentru a înțelege textele biblice prin existențialism. Esența noii hermeneutici scoate în evidență nu numai existența limbajului, ci și faptul că limbajul este eventualizat în istoria vieții individuale. Aceasta se numește eveniment de limbă. Ernst Fuchs, Gerhard Ebeling și James M. Robinson sunt cei care reprezintă noua hermeneutică.

Hermeneutica marxistă

Metoda hermeneuticii marxiste a fost dezvoltată, în primul rând, de activitatea lui Walter Benjamin și Fredric Jameson. Benjamin își prezintă teoria alegoriei în studiul său Ursprung des deutschen Trauerspiel („Trauerspiel” înseamnă literal „rolul doliului”, dar este adesea tradus ca „drama tragică”). Fredric Jameson se bazează pe hermeneutica biblică, Ernst Bloch, și pe munca lui Northrop Frye, pentru a avansa teoria sa despre hermeneutica marxistă în cartea sa influentă Inconștienta politică. Hermeneutica marxistă a lui Jameson este descrisă în primul capitol al cărții, intitulat „Cu privire la interpretare”, unde Jameson re-interpretează (și secularizează) sistemul cuadruplu (sau patru niveluri) al exegezei biblice (literal, moral, alegoric, anagogic) pentru a lega interpretarea de modul de producție și, eventual, de istorie.

Hermeneutica obiectivă

Karl Popper a folosit primul termenul „hermeneutică obiectivă” în Cunoașterea Obiectivă (1972).

În 1992, la Frankfurt am Main a fost înființată Asociația pentru Hermeneutică Obiectivă (AGOH) de către specialiștii din diferite discipline din științele umaniste și sociale. Scopul său este de a oferi tuturor cercetătorilor care folosesc metodologia hermeneuticii obiective un mijloc de schimb de informații.

Într-unul din puținele texte traduse ale acestei școli germane de hermeneutică, fondatorii ei au declarat:

”Abordarea noastră s-a dezvoltat din studiul empiric al interacțiunilor familiale, precum și din reflecția asupra procedurilor de interpretare folosite în cercetarea noastră. Pentru moment, ne vom referi la ea ca fiind hermeneutica obiectivă, pentru a o deosebi clar de tehnicile și orientările tradiționale hermeneutice. Semnificația generală pentru analiza sociologică a problemelor hermeneutice obiective rezultă din faptul că, în științele sociale, metodele interpretative constituie procedurile fundamentale de măsurare și de generare de date de cercetare relevante pentru teorie. Din perspectiva noastră, metodele standard, nonhermeneutice, de cercetare socială cantitativă, pot fi justificate doar pentru că permit o scurtătură în generarea de date (iar „economia” cercetării vine în anumite condiții). Întrucât atitudinea metodologică convențională în științele sociale justifică abordările calitative ca activități exploratorii sau pregătitoare, care urmează să fie urmate de abordări și tehnici standardizate, ca proceduri științifice actuale (asigurând precizia, validitatea și obiectivitatea), considerăm procedurile hermeneutice ca metodă de bază pentru obținânerea de cunoștințe precise și valide în domeniul științelor sociale. Cu toate acestea, noi nu respingem pur și simplu dogmele unor abordări alternative. Ele sunt de fapt utile ori de câte ori pierderea în precizie și obiectivitate impusă de cerința economiei de cercetare poate fi condamnată și tolerată în lumina unor experiențe anterioare de cercetare elucidate hermeneutic.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *