Home » Articole » RO » Artă » Literatură » O nouă viață » O nouă viață (6)

O nouă viață (6)

Poker

”Dane, să nu întârzii prea mult!” Nu era sigură dacă Dan a auzit-o, așa că îl strigă din nou: ”Vezi că mâine dimineață trebuie să fii la meditație.”

Mama lui Dan era decisă să îl facă pe Dan inginer în construcții. Spera să preia firma tatălui lui de construcții, care nu prea mai mergea bine în ultimii ani.

”Da, mamă, sunt acasă până la doișpe.”

Lui Dan îi plăcea să folosească adeseori formele eliptice, atât pentru cuvinte cât și în cazul propozițiilor. Pleca la partida lui tradițională de bridge cu prietenii, de vinerea după-amiaza. De poker, în realitate.

Se făcuse deja ora 4. Bătu în ușă cu semnalul cunoscut: ta, ta, ta-ta! Îi deschise Mihai. Înăuntru, mirosea a cafea proaspăt prăjită. Jean era deja la masă.

”Ce facem mă, jucăm în trei?” se opri puțin confuz Dan.

”Nope, al patrulea e la budă, l-am culesde la ora de sport. George.”

”Care George?” se miră Dan.

”Ia uite, vorbești de lup și lupul la ușă!”

Ușa WC-ului se deschise, și Dan era cât pe ce să cadă pe spate. Era chiar fotbalistul, prietenul Ilenei! Drace, cum le mai aranjează Dumnezeu câteodată lucrurile astea, parcă le pune cu mâna. E timpul răzbunării!

”Salut George, îmi pare bine de cunoștință, sper că nu ai de gând să ne iei toți banii,” glumi Dan.

”Salut, tu ești Dan, nu? Mi-a vorbit Ileana de tine, mă bucur să te cunosc.”

Dan avu un scurt moment de stânjeneală, Ileana probabil că îi spusese de propunerea lui.

”Ia fii atent ce avem noi aici,” îi întrerupse Mihai. ”Un pachet de cărți de joc nou-nouț, sigilat, cu care a venit George. Plastic. Să vedem cine îl ia acasă.”

Asta era o regulă nescrisă între ei. Cel care câștiga cel mai mult rămânea și cu pachetul de cărți de joc.

Se pare că cei prezenți își aleseseră locurile. Mihai cu spatele la ușă, George la perete cu veioza în spatele lui, și Jean în fața lui George. Dan o cupă ultimul loc rămas liber, ân stânga lui George.

Mihai întinse pe masă pătura verde de lână și o netezi aproape ritualic, cu mișcări unduioase, drăgăstoase aproape. Era felul lui de a arăta cât de mult îi place acest joc. În clipa aia intră pe ușă și Mihaela. O fată slăbuță brunetă cu un păr lung și lucios, și aspectul general tipic de rocker. Îi plăcea întotdeauna să privească în liniște jocurile lor de poker, și se ocupa întotdeauna de cafea și de golitul scrumierelor. Toți jucătorii îi lăsau bani din ce câștigau la un moment dat la masă, chiar dacă în final pierdeau. Numai că pe Mihaela nu o interesau banii. Uneori nici nu îi mai lua. Pur și simplu îi plăcea să se uite la ei în timp ce jucau poker.

* * *

La ora 9, era o atmosferă de înmormântare în cameră. Mihaela plecase pe la 7 la club, astfel încât nimeni nu mai golise scrumierele pline de chiștoace de țigări acum. Cafeaua se terminase demult, iar toți cei de față erau parcă din ce în ce mai nervoși. Cu excepția lui George, care câștiga într-una. Se mișca încet, se holba la cărțile din mâna lui, și urmărea suspicios cu privirea orice mișcare de la masă, inclusiv împărțitul cărților de joc. O miopie incipientă, se scuzase el, care se accentua la oboseală. Dar câștiga invariabil.

La 10, îi terminase pe toți de bani.

”Gata mă, mi-ajunge pe ziua de azi. Mă duc la club.” Mihai se ridică hotărât în picioare. Oricum nu mai avea niciun ban. Jean îl urmă. ”Hai, mergem?”

Întrebarea era adresată celor doi care rămăseseră la masă.

”Eu trebuie să ajung acasă, mâine dimineață am treabă.” răspunse Dan. Mai am o gură de cafea, găsesc eu un chiștoc de țigară să o termin.

”Eu plec în oraș la un spectacol, la 11 mă întâlnesc cu Ileana. Fac o baie la voi înainte de a pleca.”

Dan simți cum un fier înroșit îi străpunse stomacul. ”Ia uite mă, altă treabă nu aveam, decât să-i dau tăntălăului ăstuia bani să se distreze cu Ileana!” După plecarea celor doi și baia lui George, rămase singur în cameră. Se plimbă nervos prin cameră de la fereastră la ușă, și se opri să mai fumeze un chiștoc, așezându-se pe locul unde stătuse George. Luă cărțile de joc de pe masă și începu o pasiență, cu gândul la Ileana. Ajunse la un punct critic, unde trebuia să decidă ce să mute. Se concentră pe moment asupra cărților de joc, și brusc se opri tocmai când să mute o carte. Nu îi venea să creadă. Tăntălăul, îi trăsese pe sfoară! Cărțile erau măsluite. Fiecare din ele erau însemnat pe spate cu câte un punct care nu se vedea decât dacă le priveai dintr-o anumită direcție sub lumina veiozei. Adică, exact din locul în care se aflase George.

Se enervă și se ridică de la masă făcând câțiva pași în direcția băii, unde se afla George. Se opri la jumătatea drumului. Ce șanse avea, într-o confruntare directă? George era într-adevăr bine clădit, și mai înalt ca el. Îl rezolva cât ai clipi, fără ca Dan să apuce ca măcar să îl atingă. Să-și cheme prietenii să le spună cum au pierdut ei banii în fața unui trișor? Până să vină ei, George era departe, cheltuind banii cu Ileana.

Deodată, îi veni ideea. Își aduse aminte cu cât de mare drag se uita George la fiecare ban care intra în buzunarul lui. ”Cu siguranță că îi plac banii. Și încă mult.” Se căută în grabă prin buzunare. Îi mai rămăseseră 25 de lei. Se așeză liniștit la masă, înlocui cărțile măsluite de pe masă cu unele cu același design pe care le luă dintr-un sertar al lui Mihai, ți îl așteptă liniștit pe George să iese de la baie.

”Gata, am terminat!” George ieși vioi și vesel de la baie, pe jumătate îmbrăcat deja.

Aha, i-a trecut miopia,” își zise în gând cu ciudă Dan. ”E 10 jumate, ziceai că te întâlnești cu Ileana pe la 11. Nici eu nu am ce face până atunci, mă cam plictisesc, și mă enervez la gândul că o să ajung acasă cu bani în buzunar. Dacă aș fi câștigat, da, dar așa, ce drac să fac cu mărunțișul ăsta. Hai să facem un joc în doi până să pleci, să scap și de banii ăștia.”

George încetini ritmul în care se ștergea cu prosopul, și se vedea pe fața lui că în mintea lui se dădea o luptă între a pleca acum cu banii câștigați, și a mai câștiga încă ceva în plus.

”Bine, Dane, dar maxim până la 11, că avem rezervare în oraș.”

”Normal, nici eu nu pot sta mai mult, trebuie să ajung acasă:”

Împinseră la o parte scrumierele pline și cănile de cafea goale, și Dan începu să împartă cărțile.

Save

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *