» » » » » » Originea arabă a cafelei

Originea arabă a cafelei

postat în: Cafea | 0
(Rhazes (Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya El Razi))
Sursa https://en.wikipedia.org/wiki/File:Portrait_of_Rhazes_(al-Razi)_(AD_865_-_925)_Wellcome_L0005053_(cropped).jpg

(Rhazes (Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya El Razi))

Băutura de cafea s-a dezvoltat în perioada clasică a medicinei arabe, odată cu Rhazes (Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya El Razi), care a urmat învățăturile lui Galen și a preluat ca idol pe Hipocrate. Rhazes (850-922) a fost primul care a tratat medicina într-un mod enciclopedic și, potrivit unor experţi, a fost primul scriitor care a menționat cafeaua. El și-a asumat numele poetic de Razi pentru că era născut în orașul Raj din Irakul persan. A fost un mare filozof și astronom, iar la un moment dat a fost administrator de spital la Bagdad. A scris multe cărți de medicină și chirurgie, dar lucrarea sa principală este Al – Haiwi, sau Continentul, o colecție despre toate aspectele legate de vindecarea bolilor, de la Galen până în perioada în care a trăit.

Philippe Sylvestre Dufour (1622-1687) , un comerciant francez de cafea, filozof și scriitor, într- un tratat scris cu acurateţe despre cafea, ne spune (a se vedea prima ediție a lucrării traduse din latină) că primul scriitor care a menționat proprietățile boabelor de cafea sub numele de bunchum a fost același Rhazes, „în secolul IX după nașterea Mântuitorului nostru”, care ( dacă este adevărat ) a fost sursa de cunoaştere pentru cafea pentru mai mult de 1000 de ani. Robinson, cu toate acestea, este de părere că bunchum a însemnat altceva și nu a avut nimic de a face cu cafeaua. Dufour însuși, într- o ediție ulterioară a Traitez Nouveaux et Curieux du Café (Haga , 1693 ), este înclinat să admită că bunchum ar fi fost o rădăcină și nu cafea. Cu toate acestea, el are grijă să adauge că nu există nicio îndoială că arabii știau de cafea încă din anul 800. Alţi specialişti, mai moderni, iau în calcul chiar secolul VI.

Wiji Kawih este menționat într-o inscrupţie Kavi ( Javan ) din 856 î.e.n., și se crede că „supa de boabe” din lista lui David Tapperi de băuturi din Java (1667-1682), ar fi fost băutura de cafea.

În timp ce adevărata origine a băuturii de cafea s-ar putea să rămână ascunsă pentru totdeauna printre misterele Orientului violet, așa cum este văzut în legende și fabule, oamenii de știință au obţinut fapte suficiente pentru a dovedi că băutura a fost cunoscut în Etiopia „din timpuri imemoriale,” și există acolo multe aspecte care adaugă verosimilitate arațiunii lui Dufour. Acest prim prinţ al comercializării cafelei, poliglot şi manierat, a considerat că meseria de comerciant nu este incompatibilă cu cea de autor, mergând chiar mai departe şi spunând că în unele lucruri (de exemplu, cafeaua) comerciantul ar putea fi chiar mai bine informat decât un filozof.

Considerând că prin bunchum Rhazes înţelege cafea, planta și băutura de cafea trebuie să fi fost cunoscute generaţiilor imediate, și acest lucru, într-adevăr, pare a fi indicat prin trimiteri similare în scrierile lui Avicenna (Ibn Sina), medicul mahomedan și filozof care a trăit între 980-1037.

Rhazes, în ciudata limba a lui Dufour, ne asigură că „bunchum (cafeaua) este fierbinte și uscată și foarte bună pentru stomac.” Avicenna explică proprietățile medicinale și utilizarea boabelor de cafea (bon sau bunn) care, de asemenea, necesită bunchum , astfel:

”În ceea ce privește alegerea acesteia, de culoarea lămâiei, deschisă la culoare, și cu un miros bun, este cea mai bună albă și cu grutate cât mai mică. Este fierbinte și uscată la început și, după alții, rece la început. Aceasta întărește membrele, curăţă pielea, și reduce umiditatea de suv ea, și dă un miros excelent întregului corp.”

La început arabii numeau boabele și pomul din care se obţineau, bunn, iar băutura, bunchum. A. Galland (1646-1715), orientalist francez, primul care a analizat și tradus din limba arabă manuscrisul Abd-al-Kâdir, cel mai vechi document existent care vorbeşte de originea cafelei, observă că Avicenna vorbește despre bunn, sau cafea, la fel ca și Prospero Alpini și Veslingius (Vesling). Bengiazlah, un alt medic mare, contemporan cu Avicenna, menționează de asemenea cafeaua despre care, spune Galland, se poate vedea că suntem datori medicilor pentru descoperirea cafelei, ca și în cazul zahărului, ceaiului şi ciocolatei.

Rauwolf (mort în 1596) , medic german și botanist, şi primul european care menționează cafeaua, a făcut cunoștință cu băutura la Alep, în 1573, şi spune modul în care băutura a fost pregătită de către turci:

”În aceeaşi apă ei pun un fruct numit Bunnu care, în măreția, forma și culoarea sa, seamănă cu un fruct de myrica, înconjurat de două cochilii subţiri care, așa cum m-au informat, sunt aduse din Indii. Dar acestea au în ele două boabe galbene în două celule diferite și, în plus, semănând exact ca virtute, aspect, și nume cu Bunchum a lui Avicenna și Bunco a lui Rasis ad Almans. De aceea eu le consider ca fiind aceleaşi.”

În traducerea Dr. Edward Pocoke (Oxford, 1659), a lucrării The Nature of the Drink Kauhi, sau Coffee, and the Berry of which it is Made, Described by an Arabian Phisitian, citim:

”Bun este o plantă din Yaman [Yemen], care este plantată în Adar, și încolțește și este recoltată în Ab. Este vorba despre o înălţime de cca 45 cm, cu o tulpină de grosimea degetului. Din aceste flori albe rezultă un fruct ca o nucă mică dar care, uneori, seamănă cu fasolea, și atunci când este cojită se desparte în două. Cea mai bună este când este grea și galbenă, iar cel mai rău caz este când este neagră. Este caldă în primul rând, şi apoi uscată. De obicei se consideră a fi rece și uscată, dar nu este așa. Întrucât este amară, și tot ce este amar este fierbinte.

Că ceea ce face să fie rece este grosimea acesteia. În timpul verii, din experiență s-a constatat că ajută la uscarea răcelilor, și a tusei, și deschide obstruziunile, și la provocarea urinei. Este acum cunoscut sub numele de Kohwah. Atunci când este uscat și bine aburit, ajută la efervescenţa sângelui, şi este bun împotriva poxelor mici şi rujeolei, şi a coşurilor însângerate. Dar produce dureri de cap vertiginoase, și duce la slăbire puternică, şi insomnie, și reduce pofta de mâncare, și , uneori, duce la melancolie.

Unii o beau pentru energie, sau într-o discuţie prietenească, și are şi alte proprietăți pe care le-am menționat, fiind folosită de unii cu untdelemn de fistic, și unt. Unii o bea cu lapte, dar este o eroare, datorită pericolului de lepră.”

Dufour concluzionează că boabele de cafea din comerţ sunt la fel ca bunchum (bunn), descris de Avicenna, și bunca (bunchum) al lui Rhazes. Aici el este de acord, aproape cuvânt cu cuvânt, cu Rauwolf, neindicând nicio schimbare în opinii printre învățat timp de o sută de ani.

Christopher Campen crede că Hipocrate, părintele medicinei, ştia de și folosea cafea.

Robinson, comentând adoptarea timpurie a cafelei în medicină, consideră că a fost o greșeală din partea medicilor arabi, și că a dus la prejudiciul care a cauzat cafeaua să fie considerată ca un drog puternic în loc de o simplă și răcoritoare băutură.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *