» » » » » Palia de la Orăştie

Palia de la Orăştie

Palia de la OrăștiePrima pagină, cu stema familiei Báthory pe frontispiciu

Palia de la Orăştie este un monument al limbii române, prima traducere parţială a Vechiului Testament în limba română, demers realizat la sfârşitul secolului al XVI-lea sub influenţa Reformei protestante. Lucrarea a văzut lumina tiparului la Orăştie în anul 1582, cu finanţarea unor nobili reformaţi.

Date generale

Sub titlul de Palia (gr. παλαιά „veche”), sunt reunite primele două cărţi ale Vechiului Testament, Geneza (Bitia) şi Exodul (Ishodul). Volumul are 164 de file, fiind imprimat, între 14 noiembrie 1581 şi 14 iulie 1582, pe hârtie de fabricaţie sibiană. Textul a fost editat parţial, cu litere chirilice, de Mario Roques (1925), iar apoi integral, în transcriere interpretativă, de Viorica Pamfil (1968) şi de Vasile Arvinte, Ioan Caprosu şi Alexandru Gafton (2005).

Traducătorii şi tipografii

În prefaţă se arată că traducerea se datorează episcopului Mihai Tordaşi, care a colaborat cu patru cărturari din Banat şi Hunedoara:

  • Ştefan Herce [Herceg], „propoveduitorul evangheliei” (pastor evanghelic) în Caransebeş,
  • Efrem Zacan, „dascalul de dăscălie” în aceeaşi localitate,
  • Moisi Peştişel, „propoveduitorul evangheliei” în Lugoj, respectiv
  • Achirie, protopopul comitatului Hunedoarei.

Aceştia ar fi tălmăcit o parte mai mare a Vechiului Testament, din care nu s-au păstrat decât primele două cărţi. Cheltuielile de tipărire au fost suportate de către nobilul maghiar Ferenc Geszti din Deva. Cartea a fost tipărită de fiul lui Coresi, Şerban, „meşterul mare a tiparelor”, împreună cu Marien Diacul, care folosesc pentru prima oară numele nostru etnic de „români”, şi nu „rumâni”: „dându în mâna noastră ceaste cărţi, cetind şi ne plăcură şi le-am scris voo, fraţilor români, şi le cetiţi”.

Originalul străin

Cu toate că în prefaţă se spune că tălmăcirea s-a făcut „den limbă jidovească şi grecească şi sârbească (=slavonă)”, Palia descinde, de fapt, dintr-un original maghiar, fiind rodul propagandei calvine. Filologii Iosif Popovici, în 1911, şi Mario Roques, în 1913, au demonstrat că traducerea bănăţeană-hunedoreană a Vechiului Testament are la bază Pentateucul tipărit de Gáspár Heltai la Cluj în 1551, la care se adaugă, probabil, şi o ediţie a Vulgatei. Recent, problema surselor a fost discutata si argumentata de catre Alexandru Gafton, in studiul Palia de la Orastie ca traducere, publicat in Palia de la Orastie (1582), vol. II, 2007.

Particularităţi lingvistice

Elementele regionale care apar numai în lexicul Paliei individualizează varianta literară bănăţean-hunedoreană: adăvăsi „a risipi”, alnic „şiret, viclean”, căţân „vas, strachină”, cliciu „coapsă”, crepă „adăpătoare”, făgădaş „promisiune”, im „lut, argilă”, jemble „pâine albă”, leatnic „leneş”, niştotă „nevoie”, ocă „cauză”, sucui „a obişnui”, tovar „greutate”.

Bibliografie

  • Palia de la Orăştie (1582-1982). Studii şi cercetări de istorie a limbii şi literaturii române, Bucureşti, Editura Eminescu, 1984.
  • Ion Gheţie, Alexandru Mareş, Originile scrisului în limba română, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1985.
  • Ion Gheţie, Alexandru Mareş, De când se scrie româneşte?, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 2001.
  • Alexandru Gafton, Vasile Arvinte, Palia de la Orăştie (1582). Studii, Iaşi, Editura Universităţii Alexandru Ioan Cuza, 2007.

Acest articol este licentiat sub GNU Free Documentation License. Foloseste materiale din Wikipedia.

Save

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *