Home » Articole » RO » Jocuri » Jocuri de noroc » Pariurile în poker

Pariurile în poker

poker

Jocul de poker se bazează în mare parte pe etapa de pariuri și, ca atare, a fost dezvoltat un protocol pentru a accelera jocul, a reduce confuzia, și a crește securitatea în timpul jocului.

Diferite jocuri sunt jucate folosind diferite tipuri de pariuri, și mici variații în etichetă există între sălile de joc, dar pentru cea mai mare parte a jocurilor de poker următoarelor norme și protocoale sunt respectate de majoritatea jucătorilor.

Acţiuni şi apeluri

Jucătorii acţionează într-un joc de poker pe rând, în sensul acelor de ceasornic (acţiunile în afara rândului pot afecta în mod negativ ceilalți jucători). Atunci când este rândul unui jucător să acţioneze, prima declarație verbală sau acțiune rămâne definitivă; această regulă împiedică un jucător să schimbe acțiunea sa după ce a văzut cum reacţionează alţi jucători la acțiunea sa inițială.

Până la primul pariu fiecare jucător poate pasa potul („check”), rămânând în joc fără a paria. După primul pariu, fiecare jucător poate renunţa („fold”) la mână şi pierde toate pariurile care au fost deja efectuate, da „sec” („call”), punând în joc partea sa din pariurile făcute până atunci, sau poate plusa („raise)”, crecând valoarea pariurilor anterioare.

Un jucător poate renunţa la joc prin renunțarea la cărțile sale. (Unele jocuri pot avea reguli specifice în ceea ce privește modul în care se renunţă la cărţi). Un jucător poate pasa printr-o bătaie uşoară în masă, sau printr-o mişcare similară. Toate celelalte pariuri sunt realizate prin plasarea de jetoane în fața jucătorului, dar nu direct în pot (aruncarea jetoanelor direct în pot împiedică alți jucători să verifice suma pariului).

Deschiderea

Actul de a face primul pariu voluntar într-o rundă de pariere este numit deschidea rundei de pariuri. În cazul primei runde de pariere, deschiderea se mai numeşte şi deschiderea potului, deși în cazul în care se folosesc pariurile „în orb” („blind”), variante foarte folosite, acestea „deschid” practic jocul. Unele variații de poker au reguli speciale cu privire la deschiderea unei runde, care nu se pot aplica la alte variante. De exemplu, un joc poate avea o structură de pariere care specifică diferite sume admisibile pentru deschidere faţă de alte pariuri, sau poate solicita ca un jucător să dețină anumite cărţi, cum ar fi „minim doi valeţi” („Jacks or better”), pentru a deschide.

Sec (Call)

A da cu sec într-un joc înseamnă să pui în joc suma pariată sau plusată anterior. O rundă de pariere se încheie atunci când toți jucătorii activi au pariat o sumă egală, sau când niciun adversar nu a dat cu sec un pariu sau plusare apelate de un jucător, în care caz jucătorul care a pariat sau plusat câștigă potul.

Apelurile cu sec ulterioare primului apel cu sec pentru o sumă pariată, se numesc apeluri suprasec („overcall”). Acest termen este, de asemenea, folosit uneori pentru a descrie un apel făcut de un jucator care a pus deja bani în pot pentru această rundă. Un apel al unei plusări înainte de a fi pus bani în pot în runda respectivă se numeşte „sec rece” („cold calling”). De exemplu, în cazul în care într-o rundă de pariere, Alice pariază, Bob plusează, și Carol dă cu sec, Carol „a dat cu sec la două pariuri la rece”. Un apel al unui jucător care dă cu sec în loc să pluseze cu o mână puternică, se numeşte „sec calm” („smooth calling” sau „flat calling”), fiind folosit pentru a face adversarii să creadă că ai o mână mai slabă decât în realitate („slow play”).

Apelul cu sec atunci când un jucător crede că nu are cea mai bună mână este numit „sec strigat” („crying call”).

În sălile de joc publice și cazinouri în cazul în care declarațiile verbale sunt obligatorii, cuvântul „call” este o astfel de declarație. În sălile publice de poker, practica de a spune „Dau cu sec, şi plusez cu $100” este considerată un dublu apel, şi nu este permisă. Afirmaţia „sec” angajează jucătorul doar în acțiunea de sec, și atât.

În limba engleză, expresia „I see” („văd”, „pricep”) poate fi adesea folosită în loc de „I call” („sec”).

Pas (Check)

Dacă nimeni nu a deschis încă rundă de pariere, un jucător poate pasa, ceea ce este echivalent cu apelarea cu sec a unui pariu curent cu valoarea zero. Când pasează, un jucător refuză să facă un pariu, acest lucru indică faptul că el nu dorește să deschidă, dar păstrează cărțile și dreptul de a da cu sec sau a plusa mai târziu, în aceeași rundă, dacă se deschide de către un adversar. În jocurile cu blind, jucătorii nu pot pasa la runda de deschidere, deoarece blind-urile sunt pariuri și trebuie să se dea cu sec sau să se pluseze pentru a rămâne în joc. Un jucător care a pus blind-ul mare are dreptul să paseze în prima rundă în cazul în care niciun jucător nu a plusat. Dacă toți jucătorii pasează, runda de pariuri se termină fără niciun ban suplimentar plasat în pot (adesea numită drept rundă gratuită sau carte gratuită). Un mod obişnuit de a semnala pasarea este atingerea mesei, cu pumnul, articulaţia sau mâna deschisă.

Plusarea (Raise)

Plusarea este creşterea valorii pariului obligatoriu pentru a rămâne în joc, forțând toți jucătorii ulteriori să dea cu sec la noua valoare în cazul în care doresc să rămână în joc. Dacă valoarea pariului curent este zero, această acțiune este considerată pariul de deschidere. O a doua plusare, fără a se lua în calcul deschiderea sau plusările ulterioare ale unei runde de pariuri, se numeşte re-plusare („re-raise”).

Normele standard de poker impun ca plusarea să fie cel puțin egală cu valoarea pariului anterior sau plusării anterioare. De exemplu, dacă un adversar pariază $5, un jucător trebuie să pluseze cu cel puțin $5, nu poate plusa cu doar $2. Dacă un jucător re-plusează un pariu de 5$ cu $7 (pentru un total de $12), următoarea re-plusare ar trebui să fie de cel puțin $7 (plusarea precedentă) peste cei 12 dolari (pentru un total de cel puțin $19). Scopul principal al regulii de plusare minimă este de a evita întârzierile de joc cauzate de plusările „enervante” (plusări mici la mize mari, cum ar fi un extra $1 pe un pariu curent de 50 $, care au un efect redus asupra acțiunii, dar ia timp întrucât toţi ceilalţi jucători trebuie să dea cu sec). Această regulă poate fi încălcată prin reguli specifice, astfel că un jucător poate plusa, de fapt, un pariu de $5 cu $2 în cazul în care cei doi dolari reprezintă toţi banii rămaşi ai jucătorului care plusează.

În cele mai multe cazinouri, în jocurile cu limită fixă se plafonează numărul total de plusări permise într-o rundă de pariere (de obicei trei sau patru, fără a include deschiderea rundei). De exemplu, într-un cazinou cu o regulă de maxim trei plusări, în cazul în care un jucător deschide pariurile pentru $5, următorul plusează cu $5 făcând potul de $10, un al treilea jucător plusează un alt $5, iar un al patrulea jucător plusează alţi $5 rezultând un pot de 20 $, pariurile fiind finalizate în acest moment, și nu se mai plusează peste nivelul de $20 în acea rundă. Este obişnuit să se suspende această regulă atunci când există doar doi jucători de pariuri în rundă, deoarece fiecare jucător poate da cu sec la ultima plusare, dacă doreşte. Jocurile cu limită de pot si cele fără limită nu au o limită maximă a numărului de plusări.

În cazul în care, din cauza deschiderii sau plusării, există o sumă pariată pe care jucătorul la rând, nu a plătit-o, jucătorul trebuie să vină cu cel puțin această sumă, sau trebuie să renunțe, neputând pasa sau veni cu sec cu o sumă mai mică (cu excepția cazului în care se aplică reguli specifice).

Renunţarea (Fold)

Renunţarea se face prin decartarea mâinii respective și anunţarea dezinteresului de a continua jocul în cazul acelei mâini. Jucătorul care a renunţat nu mai trebuie să parieze, dar nici nu va mai putea câştiga mâna respectivă. Renunţarea poate fi indicată verbal sau prin decartarea cărţilor din mână amestecându-le cu celelalte cărţi decartate anterior, sau punând cărţile din mână în pot (un mod mai puţin obişnuit). În Stud Poker jucat în Statele Unite, se obișnuiește să se semnalizeze renunţarea prin întoarcerea tuturor cărților jucătorului care a renunţat cu faţa în jos. Odată ce o persoană indică sau anunţă o renunţare, acea persoană nu mai poate reintra în jocul pentru mâna curentă. În cazinourile din Marea Britanie, un jucător renunţă dând cărţile mâinii sale crupierului „casei”, care le arată cu fața în sus celorlalți jucători pentru a le vedea înainte de a le pune la cărţile decartate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *