» » » » » Politica ecologică

Politica ecologică

earth-69305

Politica ecologică este studiul modului în care factorii politici, economici şi sociali afectează mediul înconjurător. Majoritatea studiilor analizează influenţa societăţii, statului, corporaţiilor şi puterilor transnaţionale asupra mediului înconjurător şi a politicii de mediu. Există multe abordări ale acestor aspecte, unii acordând importanţă rolului pe care îl joacă accesul la resursele naturale în structurarea politicii şi viaţa economică, în special cum influenţează degradarea pământului, conservarea naturii sau despăduririle relaţiile sociale şi politicile. de exemplu, sărăcia din zona Maasai din Africa de Est s-a accentuat prin crearea Parcului Naţional întrucât nu mai permite locuitorilor acestei zone să folosească traseele tradiţionale, astfel încât politica internaţională de conservarea a naturii are şi un impact social local, nu numai de mediu. Variante mai subtile ale politicii ecologice includ influenţa actorilor non-umani în administrarea mediului şi decizii, luaând în consideraţie ceea ce se pot numi drept agenţii ale naturii.

Originea termenului se regăseşte în lucrările timpurii ale antropologilor John W. Cole şi Eric R. Wolf (The Hidden Frontier: Ecology and Ethnicity in an Alpine Valley, 1974), şi în câteva alte scrieri precum HM Enzensberger (A Critique of Political Ecology, New Left Review I/84, 1974), şi Land Degradation and Society (Blaikie and Brookfield, 1987) în anii 1970 şi 1980. Majoritatea curentelor de ecologie politică sunt rezultate din discipline academice precum antropologia, geografia şi ştiinţele politice. Unii scriitori, inclusiv Piers Blaikie (UEA), Michael Watts (Berkeley), Dianne Rocheleau (Clark U.), Paul Robbins (Arizona, autor al Political Ecology: a critical introduction, Blackwell, 2004), şi Tom Bassett (Illinois), au elaborat lucrări în care rezumă acest domeniu şi contribuţiile la dezvoltarea lui. Unele din lurări sunt influenţate de ecologia culturală, o formă de analiză care arăta cum depinde cultura de ecologie şi cum este influenţată de condiţiile materiale ale societăţii, în special cum sunt obţinute hrana şi alte resurse de bază. Există mai multe organizaţii non-profit şi thinktank care abordează poltic ecologia, în special Centrul pentru Politici ecologice din California, care publică revistal Capitalism Nature Socialism. Alte curente aplică propriile lor variante pentru termeni, ca de exemplu politicianul şi academicianul Alain Lipietz de la French green (vezi lucrarea sa Green Hopes. The Future of Political Ecology, 1993).

Unele ecologii politice folosesc modelul cadru de „economie politică” pentru a analiza problemele de mediu. Cea mai cunoscută lucrare în acest sens este The Political Economy of Soil Erosion de Piers Blaikie (Methuen, 1985), care aborda degradarea terenului în Africa datorită politicilor coloniale mai degrabă decât exploatarea exagerată practicată de fermierii africani. Un număr special din Geoforum, 2008, este dedicat importanţei acestei cărţi şi autorului său.

Ecologia Politică poate fi folosită pentru:

  • a înţelege deciziile comunităţilor referitor la mediul înconjurătoe în contextul mediului lor politic, presiunilor economice, şi reglementărilor sociale
  • a vedea cum afectează relaţiile inegale dintre societăţi mediul înconjurător
  • a vedea cum afectează relaţiile inegale (în special clasele) mediul
  • a informa factorii politici de decizie şi organizaţiile asupra complexităţii mediului înconjurător şi a evoluţiei sale, contribuind astfel la o mai bună guvernare de mediu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *